Pentru credinciosii evanghelici este relevant sa converteasca oameni la credinta crestina. Bine intentionati si constienti ca aceasta este o responsabilitate serioasa, sau din pura compasiune, crestinii evanghelici depun eforturi sa determine pe cei cu care intra in contact sa adere la convingerea lor cu privire la viata spirituala.
Actiunile acestea au rezultate foarte bune. Societatea si cultura au de castigat foarte mult in urma seriozitatii crestinilor . Oameni depravati, raufacatori, curve, tineri rebeli, dependenti si detinuti, isi schimba modul de gandire si comportamentul in urma intalnirii lor cu Cristos. Oameni inveninati de rautate si trufie acceptand sa traiasca dupa principiile crestine experimenteaza o viata morala salutabila.
Intre convertire si convingere este o diferenta si uneori un drum lung. Oamenii se convertesc, de multe ori fara a fi convinsi de adevarurile propovaduite de comunitatea la care adereaza. Noi convertiti sunt atrasi, botezati si numarati printre membrii insa unii nu au o siguranta sau certitudine si nu adopta adevarul ca fiind absolut decat dupa mult, mult timp si multe nenumarate argumente. Unii sunt convinsi inca de la inceput, si cresc spiritual impresionant. Altii se incredinteaza pe parcurs, dupa o oarecare perioada. Si intristat scriu ca unii mor fara sa fie convinsi.
Normal si bine este ca omul sa fie convins mai intai apoi sa adere la comunitatea crestina. Sa inteleaga corect ceea ce cred si ceea ce ii asteapta.
Crestinismul nu cauta sa pacaleasca sau sa amageasca pe nimeni.
Comunitatile ar fi scutite de mari probleme daca si-ar ridica stanadardul. Biserica sa inchida usa cand trebuie inchisa. si sa o deschida numai celor ce au nevoie si sunt pe deplin constienti la ce adera.
Tentatia este sa creasca numarul convertitilor. Acesta este un semn bun al unei adunari sanatoase si mature spiritual. Insa capcana este sa creasca numarul celor neconvinsi si comunitatea sa fie afectata de comportamentul lumesc al acestora si tulburarile pe care le produc. Pare a fi un compromis, un schimb intre cantitate si calitate.
Ce este interesant si probat in istorie, este ca intodeauna calitatea a facut sa sporeasca numarul celor convinsi si nu a celor numai convertiti.
Compromisul este facut, si compasiunea lafaita, primim pe toata lumea, doar sa spuna ce vrem noi sa spuna, sa fie acolo ca poate intr-o zi …da intr-o zi. Ne taram asa. E bine si nu e critic, pentru ca sansa oamenilor, care doar adera fara a fi convinsi , sa se incredinteze de existenta lui Dumnezeu si lucrarea Lui prin Domnul Isus Cristos in oameni, e mai mare decat pentru cei ce nu au de-a face cu comunitatile crestine.
Este bine ca oamenii sa aiba clara valoarea lucrarii lui Cristos in vietile lor, inca de la inceput. Ar fi sanatos sa primim in mijlocul nostru doar pe cei ce stiu ce fac. Nu sa dam cu zarul. Pe cei ce sunt aproape sa-i tinem aproape, sa-i invatam, sa le explicam, sa ne rugam pentru ei, sa-i indemnam sa se apropie de Dumnezeu si de Isus Cristos.
Am invatat ca o cladire daca nu e facuta bine din principiu, vei avea mari batai de cap sa o scoti la capat. Dumnezeu nu se grabeste.
Cei care trebuie sa influenteze lumea, mentalitatea si comportamentul ei suntem noi, crestinii. Nu putem lasa lumea sa ne darame, sa ne invadeze si sa ne strice relatiile. Noi trebuie sa-i constientizam prin comuniunea noastra cu Dumnezeu si cu fratii si prin impartasire Cuvantului ca au nevoie de Dumnezeu si de adevarul Sau.
Si Duhul Domnului ii convinge. Iar Biserica si Cerul primeste cu bucurie si cu bratele deschise pe omul duhovnicesc.
Stelian Moisi
inafaratimpului.