Zece reguli pline de dragoste faţă de copilul tău

1). Nu-ţi exaspera copiii (vezi Efes. 6:4). Nu ne putem aştepta de la copii să se comporte ca adulţii. Dacă ai aşteptări prea mari de la ei, vor renunaţa să mai încerce să îţi fie pe plac deoarece li se va părea imposibil.

2). Nu-ţi compara copiii cu alţi copii. Spune-le cât de mult le apreciezi calităţile şi darurile unice date de Dumnezeu.

3). Dă-le responsabilităţi pe lângă casă ca să ştie că sunt o parte importantă din familie. Realizările sunt pietre de temelie pentru o autoapreciere sănătoasă.

4). Petrece timp cu copiii tăi. Acest lucru le spune cât de importanţi sunt pentru tine. Oferirea lucrurilor materiale nu este un substituent pentru dăruirea persoanei tale. Mai mult, copiii sunt influenţaţi cel mai mult de cei care petrec cel mai mult timp cu ei.

5). Dacă trebuie să spui ceva negativ, încearcă să o spui într-o formă pozitivă. Eu nu le-am spus niciodată copiilor mei că sunt „răi“ când nu m-au ascultat. În schimb i-am spus fiului meu „Tu eşti un băiat bun şi băieţii buni nu fac ceea ce tocmai ai făcut tu!“ (Şi-apoi îi dau una la fund.)

6). Conştientizează că „nu“ înseamnă „îmi pasă de tine“. Când copiii fac doar ceea ce vor, ei ştiu în mod intuitiv că nu îţi pasă suficient de mult încât să îi împiedici.

7). Aşteaptă-te să fii imitat de copiii tăi. Copiii învaţă din exemplul părinţilor lor. Un părinte înţelept nu-i va spune niciodată copilului său: „Fă ce îţi spun eu, nu ce fac eu.“

8). Nu îi scoate pe copii din toate probleme în care se bagă. Îndepărtează doar pietrele mari. Lasă-le pe cele mici să rămână pe cărare.

9). Slujeşte-L pe Domnul din toată inima ta. Am observat că se întâmplă rar ca acei copii ai căror părinţi sunt căldicei din punct de vedere spiritual să continue să Îl slujească pe Dumnezeu şi când sunt mari. Copiii creştini care au părinţi nemântuiţi şi copiii cu părinţi creştini devotaţi continuă de obicei să Îl slujească pe Dumnezeu şi după ce „îşi iau zborul“.

10). Învaţă-i pe copii Cuvântul Domnului. Părinţii fac o prioritate din educarea copiilor lor, dar uită să le dea cea mai bună instruire pe care ar putea-o primi: învăţătura Scripturii