George Alexander – Se clatină nu numai Barnevernet

Nu ajungi prea departe în acestă lume dacă te bazezi numai pe golurile ireparabile din sufletul tău…
Vei crede ce vei vrea, dar, vocea ta interioară îți va spune totdeauna că, niciodată!, fără ieṣirea în stradă, nu se poate dobândi ceva!

Lumina acestei lumi se va stinge de tot dacă nimeni, nicio ființă nu va veni să-ți confirme vreodată că nu ura ṣi răutatea ar trebui să te călăuzească în viața ta.

Ajută-i, de aceea, ṣi pe alții, să se revadă mai bine pe ei înşişi, metafizic, când, prăbuṣind-se printre oameni, nici nu mai ṣtiu dacă un om poate să rămână corect chiar ṣi pentru o singură zi…

Miercuri, 27.04.16, a avut loc o dezbatere publică despre Barnevernet la Casa de Cultură Sølvberget, Stavanger, Norvegia, la care a participat chiar si ministrul Copilului din Norvegia…

Barnevernet a fost făcut praf.

(În ciuda manipulărilor, a ziarelor cumpărate, ca ṣi la noi, unde anumite televiziuni au avut de ales între deontologia profesională ṣi sacul cu bani!).

Nu este de mirare ṣi nu este nici prima dată când Barnevernet simte că totul nu este decât un joc de-a ruleta în jurul său. Mai devreme sau mai târziu, toată lumea va realiza că, în cadrul acestui serviciu, nimic nu-i la locul său. Nu plânge nimeni după el, dimpotrivă, sunt mulți cei ce cu pietre aruncă. În el.

… Unii îi numesc diletanți, maeṣtri în pierzanie, falsificatori, măṣti sinistre, aroganți, oameni care intră pe uṣa din dos în viața noastră, dar, care, au senzația că, oricât ne-am uita în oglindă, nu ne vedem suficient de bine… Niciodată.
Că ei sunt mai presus de Dumnezeu prin puterile discreționare, căpătate.

… Cu câteva zile în urmă, liderul sindicatului angajaÈ›ilor de la Barnevernet, se plângea de relele tratamente din partea oamenilor, a părinÈ›ilor!, cam nerecunoscători, – în opinia lor!- ca á¹£i când aceá¹£tia ar suferii după cineva drag, Barnevernet, atunci când intră în camerele goale, fără copii!, plângând, îngropaÈ›i adânc în sine, în durerea lor…

… Nu este uṣor, desigur, nici pentru ei, cei de la Barnevernet, să se ferească din calea simpatiei populare! A tuturor!
Sau să privească în urmă uneori…

Ce păcat că nu am nicio înÈ›elegere față de migrenele lor!…
Mai ales când o privesc pe Ruth Bodnariu, uscându-se pe picioare, pe Mihaela Nan, murind câte puțin în fiecare zi, schilodită de Barnevernet.
Mame care-ṣi caută îngerii lor… Copiii luați de Barnevernet!

Niciodată, fără ieṣirea în stradă, Oameni, nu se poate dobândi ceva!
N-am să cred, de aceea, în cântecul de lebădă al politicienilor! N-am să cred în promisiuni ṣi în fantome! N-am să cred în aderarea la nu ṣtiu ce convenție europeană a Norvegiei!
Până acum, politicienii norvegieni au mințit. Au mințit mereu. Au mințit că nu există această realitate ticăloasă, vorbind numai de poveṣti fericite în locul lor…

(Nici ai noṣtri n-au făcut nimic. Cu excepția a câtorva parlamentari, toți au tăcut. Au mers pas cu pas spre nicăieri. Spre neant, adică. Sau spre iad.
… Dumnezeule!, îmi spun.)

Vrem să vedem FAPTE, deci.
FAPTE.
Vrem să vedem familia Bodnariu reunită, vrem să vedem familia Nan reunită! Si, toate celelalte familii, de orice origini!, reunite. Acasă!

Toată lumea ṣtie că dosarele întocmite de Barnevernet au fost fabricate. Ce aṣteptăm de la Justiția norvegiană atunci? Poate ea să descopere Falsul?

Pe 17 Mai este ziua naÈ›ională a Norvegiei. Pentru prima dată în istorie, un politician din Arendal, sudul Norvegiei, – care merită tot respectul!- declară că…

“ Anul acesta, din păcate, nu am să sărbătoresc 17 Mai. Nu am să arborez nici drapelul, nici să defilez, nici să strig “Ura!” pentru Norvegia. Nici să țin cuvântarea pe care am fost rugat s-o țin. Norvegia este condusă de un guvern ṣi o politică pe care nu ai cum să le prețuieṣti ṣi să le sărbătoreṣti.”.

… În ciuda manipulărilor, deci, mulți oameni s-au raliat acestui crez. Au conṣtiință!

Norvegia s-a trezit, iar guvernul, nu ṣtiu cum va supraviețui…

Săptămâna următoare va apărea cartea “Copiii noṣtri în închisorile lor. Furați de Barnevernet.”, care, iar, îi va deranja pe mulți…
Grămezile de vorbe se vor surpa. Guvernul norvegian nu are cum să se rezume la ultimatumuri.

Cristos a înviat!…

George Alexander