„Domnul priveÅŸte din înălÅ£imea cerurilor, si vede pe toÅ£i fiii oamenilor” Psalmi 33:13

Poate că nici o figură de stil nu Îl prezintă pe Dumnezeu într-o lumină mai delicată decât atunci când se coboară de pe tron şi vine din ceruri să împlinească nevoile şi să aline durerile omenirii. Noi ÎI iubim, fiindcă, atunci când Sodorna şi Gomora s-au umplut de nedreptate, El nu le-a distrus până când nu le-a făcut o vizită personală. Nu putem să nu ne vărsăm inimile înaintea Domnului, care îşi apleacă urechea din înălţime şi o pune pe buzele păcătosului muribund, a cărui inimă tânjeşte după împăcare. Cum putem că nu ÎI iubim când ştim că El ne numără firele de păr, ne înseamnă cărarea şi ne rânduieşte calea?
Acest mare adevăr este adus aproape de inimile noastre mai ales atunci când ne amintim cât de atent este El, nu doar la interesele temporale ale creaturilor Sale, dar ÅŸi la bunăstarea lor Spirituală. DeÅŸi între creatura limitată ÅŸi Creatorul nelimitat se află o mare distanţă, există legături care îi unesc. Când plângi, nu te gândi că Dumnezeu nu îţi vede lacrimile, fiindcă „cum se îndură un tată de copiii lui, asa se îndură Domnul de cei ce-L iubesc” (Psalmi 103:13). Vederea ta este capabilă să miÅŸte inima lui Iehova; ÅŸoapta ta poate să plece urechea Lui spre tine; rugăciunea ta poate să cheme mâna Lui; credinÅ£a ta poate să miÅŸte braÅ£ul Său.
Nu te gândi că Dumnezeu stă în înălÅ£ime ÅŸi nu-Å£i dă nici o atenÅ£ie. AminteÅŸte-Å£i că, oricât de sărac ÅŸi nevoiaÅŸ eÅŸti, Domnul se gândeÅŸte la tine. „Căci Domnul îsi întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijineascăpe pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui” (2 Cronici 16:9).
O, repetă atunci adevărul care nu oboseşte niciodată: nici un Dumnezeu nu este ca Dumnezeul pe care îl doreşte sufletul meu. El, la a cărui voce tremură cerul, chiar El, aşa măre cum este, ştie cum să se aplece la mine.
Meditate de Ch. H. Spurgeon

Sursa: Ekklesia.Arad