Cum rămâne cu ideea „GENIALÄ‚” ca leadershipul este depășit?

Alegerea lui Donald Trump la preÈ™edenÈ›ia Americii, dar È™i alegerile preliminare din FranÈ›a au desfinÈ›at un mit care s-a impus ca o nouă mantră, în societate, dar È™i în Biserică:”We don’t need leadership, we need fellowship” (noi nu avem nevoie de conducere, noi avem nevoie de părtășie). AÈ™a s-a ajuns că niÈ™te birocraÈ›i mediocri au fost preferaÈ›i liderilor puternici pe motiv că leadershipul este ceva depășit. Cineva spunea că aceste idei corporatiste s-au impus în ultimii ani „cam la fel cu superstitiile”. E de-ajuns „ca o babă senilă să declare că trebuie aruncată o gaină neagră peste groapa mortului” pentru ca procedura să fie imediat îmbrățiÈ™ată ca „best practice”. Sau cum comenta în mod ironic un profesor universitar de la Cluj: „Ce nevoie avem de lideri…ca să ne ducă unde? Și dacă noi nu vrem să mergem în nicio direcÈ›ie?” Și dacă tot ce ne dorim este să fim lăsaÈ›i în pace, să facem ce vrem, cum vrem È™i când vrem, fără prea multe schimbări? Unii, mai „spirituali”, cred că nu este nevoie de leadership, pentru că „nouă nu ne place să ne conducă nimeni nicăieri”, iar liderii sunt suspectaÈ›i că doresc să scoată comunitatea din rostul ei mediocru. Că în unele corporaÈ›ii sau în zona politică s-a mers în această direcÈ›ie nu ar trebui să uimească pe nimeni, dar când Biserica are aceeaÈ™i abordare „mantrică” ceva este radical greÈ™it…
Samy Tuțac