ACUM, ÃŽN TURCIA ARE LOC O REVOLUÈšIE ISLAMICÄ‚ CARE VA TRIMITE STATUL CREAT DE MUSTAFA KEMAL ÃŽN ISTORIE

Mustafa Kemal le-a spus turcilor: “Să aruncăm fesul, care stă pe capetele noastre ca un simbol al ignoranței și fanatismului și să purtăm pe cap pălăria, simbolul lumii civilizate. Să arătăm că nu există nicio diferență între mentalitatea noastră si cea a popoarelor moderne.” Și ca să arate că nu se limitează doar la exerciții retorice, menite să-i atragă admirația lumii civilizate, a abolit Sultanatul în 1922, a proclamat Republica în 1923 și a abolit Califatul în 1924. Tot el a desființat școlile religioase și a interzis medievalul cod de legi Sharia, înlocuindu-l cu codul civil elvețian, codul penal italian și codul comercial german. Întorcea astfel spatele celor șase secole de istorie otomană dominate de islam, distrugând, credea el atunci, fundamentul religios pe care se ridicase, totuși, cel mai puternic stat musulman cunoscut până atunci de istorie.

Datorită reformelor kemaliste, Turcia a devenit conform Constituției din 1924 un stat în care religia era total separată de exercițiul guvernării, principiul “laicității” fiind înscris, în 1937, în Constituție. A fost încurajată egalitatea femeilor cu bărbații, Mustafa Kemal acordându-le femeilor în 1934 dreptul de vot și dreptul de a fi alese în parlamentul turc. De remarcat că acest lucru s-a întâmplat cu 10 ani înainte ca generalul De Gaulle să recunoască acest drept femeilor din Franța.

Pe 31 ianuarie 1997, Bekir Yldiz – primar al orașului Sincan și membru marcant al partidului islamist Refah – a organizat la Ankara o conferință intitulată “Seară pentru Ierusalim”. Dorea astfel să se facă remarcat de Necmettin Erbakan, șeful Refah și al guvernului. Tribuna sălii de conferințe era acoperită de un drapel verde pe care era scris în arabă numele lui Allah, în timp ce peretele din spate era acoperit de o uriașă fotografie a moscheii Al-Aqsa, încadrată de portretele șefilor Hezbollah și Hamas. În sală, femeile stăteau separate de bărbați. În fața numerosului auditoriu și în prezența invitatului de onoare, ambasadorul Iranului în Turcia, Bekir Yldiz a ținut un fulminant discurs, pronunțându-se în favoarea instaurării în țară a legii Sharia.

Intervenția armatei turce, garanta Constituției și a laicității statului, nu s-a lăsat așteptată. Pe 4 februarie, în timp ce o coloană de tancuri traversa demonstrativ orașul, Bekir Yldiz era inculpat pentru “provocare la ură” și “apologia unei organizații teroriste”, dar și pentru încălcarea articolului 312 din Codul Penal, fiind acuzat de “încercare de subminare a republicii laice”. Devenea astfel pasibil de o pedeapsă privativă de libertate până la 5 ani. Ambasadorul Iranului a fost declarat persona non-grata și expulzat. Sute de școli coranice private au fost închise, iar mii de studente, ce veneau la cursuri acoperite de văl, au fost trimise acasă. Pe 28 februarie 1997, Consiliul Național de Securitate, controlat de către militari, i-a prezentat lui Necmettin Erbakan o listă cu 18 măsuri anti-islamice, ce trebuiau implementate urgent. Generalii turci au făcut presiuni asupra liderilor partidului Căii Drepte – partener de coaliție cu Refah -, îndemnându-i să părăsească coaliția guvernamentală. Islamistul Necmettin Erbakan a fost nevoit să-și prezinte demisia. Pe 16 ianuarie 1998, Curtea Constituțională interzicea partidul Refah, acuzându-l că ar fi “un centru de activități contrare principiilor laicității”. Lui Necmettin Erbakan, lui Bekir Yldiz și unor deputați Refah li s-a interzis orice activitate politică pe timp de cinci ani.

Continuarea pe: bogdancalehari.wordpress.com