Aurel Gheorghe – Vremea cercetării

”Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile: te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.” (Luca 19:41-44)

În îndurarea Sa, Dumnezeu a făcut parte de vremuri de cercetare fiecărei persoane care a trăit pe fața pământului. O ”cercetare” venită de la El înseamnă o perioadă în viața unui om în care Dumnezeu Își îndreaptă în mod special atenția spre el, cu scopul de a-l chema la Sine, de a-l întoarce către El.

Dumnezeu mai cercetează și astăzi pe fiecare în mod individual. El cercetează orașe chemându-le la pocăință, chiar și popoare întregi. Din nefericire, Ierusalimul și poporul evreu au pierdut vremea cercetării și au trebuit să sufere consecințele tragice ale neascultării lor.

Ce vom face noi, cei peste care a venit sfârșitul veacurilor? Vom primi cercetarea Sa, sau o vom lăsa să treacă pe lângă noi?

Sursa: rodiagnusdei.wordpress.com