Crestini.com

Mi-am deschis ochii adormiți dimineață. După care mai ațipesc 5 minute. Realizez că nu sunt o persoană matinală. Îmi privesc ochii și îmi dau seama că aș mai avea nevoie de somn.
Spicele mele de grâu căutate ieri, mă așteptau la biserică. Uneori așa lucrează Dumnezeu. Te rogi și El îți dă. De fapt, tot timpul lucrează așa. El mereu îți dă, îți dă ce-i mai bun.

Apoi mi-am primit porția de jigniri pe o zi, dar mi-am continuat porția de zâmbit. Era prima lecție pe ziua de azi. Să zâmbesc, domle.

Aranjez decorul și merg la rugăciune. Cred că a fost cel mai frumos moment al zilei, deși fanfara a făcut să îmi curgă lacrimi dulci.

Și azi, azi, mi-am învățat inima să fie mulțumitoare. Mi-am luat o foaie și am scris. Mi-am scris mulțumirile și oamenii dragi.

O parte din lucrurile pentru care sunt mulțumitoare.

Mulțumesc pentru uși închise. Pentru cele trântite în nas, pentru cele care trântesc la pământ. Nu credeam că voi putea să mulțumesc pentru ele, dar azi mulțumesc. Mulțumesc pentru că Dumnezeu m-a păzit de ceea ce era dincolo de ele. Mulțumesc că doar prin uși închise le știu aprecia pe cele deschise, pe cele deschise fără ca eu măcar să apăs pe clanță sau să bat la ușă.

Mulțumesc pentru rugăciuni împlinite. Pentru promisiunea cerului înstelat. Pentru lacrimi rostite în tăcere care se întorc diamante. Pentru genunchii celor care se pleacă pentru mine fără ca eu să știu. Pentru o mamă și un tată. Pentru o soră care mă învață să iubesc. Care îmi aduce mereu aminte cum ar trebui să fiu iubită și nu care cumva să mă mulțumesc cu mai puțin.

Mulțumesc pentru întâlniri neașteptate cu cititori. Eh, e bun și mediul online la ceva, uneori e gustul care ne aduce mai aproape.

Mulțumesc și pentru cei care doar au luat și apoi au plecat. Mulțumesc pentru cei care nu își fac timp. E ok. Doare, dar așa învăț să îi prețuiesc pe cei care își fac timp. Oameni care merg direct de la muncă la gară pentru a mă aștepta, așa cum doar o prietenă adevărată o poate face.

Mulțumesc pentru oameni care au plecat. Aș fi vrut să rămână, dar au ales că nu mai sunt vrednică de iubirea lor. Eh, nu. Nu doare. Cineva mi-a zis că prieteniile sunt triste. E adevărat, de aceea la unele se renunță. Dar azi mulțumesc. Mulțumesc pentru cei care au plecat, că așa am învățat să îi prețuiesc pe cei care au rămas.

Mulțumesc pentru bucuria de a desena cer senin în inimi.

Mulțumesc pentru că cerul e mereu albastru.

Eu mulțumesc azi, deoarece azi e un dar. Unul pe care mâine poate nu îl voi mai avea.

Așa s-a născut LEAPȘA MULȚUMIRII

Azi mulțumește oamenilor dragi din viața ta. Spune-le un mulțumesc cald și un motiv pentru care ești mulțumitoare că sunt în viața ta. Te-ai gândit că acel mulțumesc poate salva ca barca relației voastre să nu se afunde în negura timpului? Eh, mâine poate ai să regreți că nu ai spus azi mulțumesc. Riscă. Fii vulnerabil. Doar oamenii vulnerabili au relații trainice. Și oferă și o îmbrățișare. Fă-o azi. Mâine poate fi prea târziu. Eu am lăsat câteva mesaje, am dat câteva îmbrățișări și am înălțat rugăciuni. Da, la unele mesaje am riscat, știu, dar azi sunt doar mulțumitoare. Și mulțumirea ține doar de tine, nu și de cum reacționează cealaltă persoană la ea. Azi mulțumește. Nu trăi cu regrete.

Sursa: www.boradoroteea.com