Crestini.com

Cazul familiei Bodnariu, rămasă fără copii în Norvegia, a declanşat un val de proteste fără precedent în întreaga lume. Acţiunile au fost extrem de bine organizate din SUA, iar unul dintre principalii organizatori ai evenimentelor a fost pastorul penticostal Cristian Ionescu.

Cristian Ionescu este un pastor penticostal, stabilit în SUA încă din 1987, unde a ajuns plecând din România cu statutul de refugiat religios, la presiunile autorităţilor americane. Încă din luna noiembrie a anului trecut, la câteva zile după preluarea copiilor din familia Bodnariu, pastorul Ionescu a anunţat pe blogul personal drama prin care trec Ruth şi Marius Bodnariu.

Au urmat, în preajma sărbătorilor de iarnă, o serie de proteste în ţară şi în străinătate, iar la începutul acestui an, Cristian Ionescu, membru al echipei de iniţiativă constituite în jurul cazului Bodnariu şi purtător de cuvânt al familiei Bodnariu, anunţa un protest de amploare pe 16 aprilie. A fost data la care în peste 60 de oraşe din toată lumea, zeci de mii de oameni au ieşit în stradă. Într-un interviu pentru „Adevărul”, pastorul Cristian Ionescu a dezvăluit cum s-au organizat aceste proteste, dar şi ce va urma, pentru că lupta cu autorităţile norvegiene nu se opreşte aici. La data realizării interviului, Cristian Ionescu tocmai aterizase la Oslo, unde a mers să le prezinte autorităţilor norvegiene următoarele acţiuni care vor fi declanşate dacă cele două fete şi cei doi băieţi ai lui Marius şi Ruth Bodnariu nu vor fi redaţi familiei.
Adevărul: Când şi cum aţi aflat de cazul familiei Bodnariu?
Am aflat exact în ziua în care s-a petrecut (n.r. când au fost luaţi copiii), de la sora lui Marius care este membră la noi în biserică şi este căsătorită cu Vinicius, unul dintre diaconii bisericii noastre. Am luat legătura cu Daniel Bodariu, fratele lui Marius, dar şi cu Marius şi Ruth. Marius nu era la vremea respectivă sigur de ceea ce se va întâmpla. Părinţii lui Ruth credeau şi ei că e o greşeală până când Barnevernet îşi va da seama că este o eroare.
A urmat apoi un val de proteste organizate în ţară şi în străinătate la începutul acestui an. Cum s-a ajuns la acele protestele?
S-a ajuns la proteste în momentul în care ne-am dat seama de metodele pe care le foloseşte Barnevernet. Sfaturile pe care le dădeau agenţii Barnevernet lui Marius şi Ruth, de a nu spune nimănui nimic, de a nu face niciun demers, de a nu avea un avocat sau un translator la primele audieri, încercările de a o întoarce pe Ruth împotriva lui Marius şi de a da declaraţii mincionoase despre el ne-au convins că nu aveam de-a face cu o instituţie a unui stat de drept, ci avem de a face cu o instituţie mârşavă a unui stat abuziv care încearcă să distrugă familia Bodnariu.
Totuşi, Norvegia este o democraţia consolidată. Este unul din cele mai dezvoltate state din lume. Părea puţin credibil ca astfel de lucruri să se întâmple în Norvegia.
Părea şi probabil că pentru unii încă pare, dar din ce în ce mai mult faţada aceasta a început să se cojească şi a început să se vadă că în spatele unei imagini care părea imaculată este, de fapt, o realitate tragică.
Aţi avut acces la documente? Care a fost cel mai grav lucru pe care l-aţi descoperit după aprofundarea cazului?
Primul lucru pe care l-am descoperit din primele discuţii avute cu Marius şi Ruth a fost acela că, deşi s-a încercat construirea unui caz de abuz parental, în realitate baza de pornire a acestui caz a avut de a face cu o discriminare religioasă pentru că atunci când agenţii instituţiei statului au îngrijorări şi întrebări persistente şi multe, insistente, despre credinţa unei familii, este clar că aceste îngrijorări dovedesc pe ce palier se încadrează cazul lor.
Puteţi să ne daţi exemple de câteva întrebări de acest fel?
Fetele fiind întrebate despre crezul lor au spus că ele cred în păcat şi pedepsirea păcatului. Chiar şi reclamaţiile ulterioare ale agenţilor Barnevernet au de a face cu religia. De exemplu, în urma uneia dintre întâlniri (n.r. după ce copiii au fost preluaţi), agentul Barnevernet a făcut reclamaţie la avocatele lui Marius şi Ruth pentru faptul că se roagă atunci când se întâlnesc cu copiii. Şi dacă se roagă, de ce se roagă atât de lung? Ce treabă are Barnevernet cu viaţa de rugăciune a familiei Bodnariu? De ce un guvern are dreptul să-şi exprime nemulţumirea cu privire la credinţa personală a unui om şi a unei familii?
Marius şi Ruth au recunoscut că se întâmpla să îi mai pălmuiască pe copii.
Marius şi Ruth au dovedit din start că sunt oameni sinceri, corecţi, care nu au nimic de ascuns. Aici cazul trebuia încadrat în cel puţin una din două dimensiuni. Explicaţia lui Marius, care a fost dovedită clar de toate testele medicale, este că nu a folosit niciodată o mai mare forţă în disciplinarea copiilor decât atunci când se joacă cu ei. Lucrul acesta a fost dovedit prin testele medicale care au dovedit că nu era nicio traumă fizică, nici interioară, nici exterioară. Traumele au apărut după ce au intrat în custodia Barnevernet. Dar hai să zicem, prin absurd, că Barnevernet ar fi fost o instituţie bine intenţionată, care urmăreşte binele absolut al copilului şi a părinţilor. Să zicem că Marius şi Ruth ar fi făcut o greşeală. Prima încercare a Barnevernet era să îi ajute şi să îi corecteze pe părinţi. Barnevernet a dovedit că din start interesul de bază a fost să pună mâna pe copii şi să-i ţină cu orice preţ.

Continuarea pe adevarul.ro