Crestini.com

Ca urmare a ultimelor știri referitoare la atitudinile politice față de demersul Coaliției pentru Familie din România, consider că este necesar să intervin cu exprimarea unor convingeri pe care le-am împărtășit prietenilor în urmă cu mai bine de un an. Aceste convingeri au stat din start la baza abordării cazului Bodnariu. Ținând cont de faptul că noi atribuim această mare biruință lui Dumnezeu, în dimensiunea umană a strategizării acelui caz, este de bun simț să acceptăm și că premizele strategiei aplicate în cazul familiei Bodnariu sunt corecte.

În primul rând, politicianul de profesie este într-un perpetuu mod de supraviețuire politică. El răspunde prompt și corespunzător oricăror amenințări ce i-ar putea pune în pericol cariera și este gata să profite de orice impuls care i-ar avansa imaginea.

Acești stimuli au două aplicații practice: urna de vot și buzunarul campaniei sale electorale.

Pornind de la idea că buzunarul personal al domniei sale este deja asigurat din partea cealaltă a baricadei (forțele progresiste le finanțează la greu interesele politice și personale), ba mai mult, demersul Coaliției pentru Familie și exponenții acesteia nu ar putea angaja metode josnice de corupție în slujba acestei cauze nobile, trebuie să înțelegem din start că politicianul de acest gen își va negocia și chiar ucide conștiința pe altarul intereselor sale.

În acest caz, singurul recurs este cel de ordin electoral, aceasta pentru că ceea ce îi crează și menține fluxul de avantaje și favoruri este marfa pe care o comercializează: poziția sa politică și puterea legislativă pe care o exercită din această poziție.

Pus între ciocan și nicovală, singura sa șansă este istețimea fetei moșului și a babei: și călare și pe jos, pe drum și pe alături, îmbrăcată și dezbrăcată deopotrivă. Ar fi mai ușor cu principiile, dar în vremurile astea este riscant…

Pentru o asemenea jonglerie, diplomația politică are trei metode:

1. Promisiunile în privat (de cele mai multe ori făcute ambelor părți); prin aceste promisiuni este folosită suzeta politică de serviciu, ca să meargă toată lumea liniștită la culcare că… se rezolvă;

2. Tergiversările (filozofia care zice că ce poți face azi, lasă pe mâine că poimâine poate nu mai trebuie); aici se pretează obstacole de ordin procedural, contestații și recursuri juridice, totul pentru ca voința și entuziasmul maselor să se risipească;

3. Atacul mediatic! Media este aviația militară a stângii și este responsabilă să înfrângă argumentele raționale, de bun simț și – în acest caz – chiar de decență spirituală; nu subestimați corelarea conspirativă între politic și mediatic.

Știu că în gestionarea acestui demers se încearcă metodele unui proces convențional de bună credință și apreciez gestul. Însă, destul de devreme în acest parcurs s-a văzut că nu toți factorii de decizie sunt de bună credință.

Nu mă refer la Președintele Iohannis care îmi confirmă din nou temerile. Domnia sa și-a enunțat punctul de vedere imediat și vehement.

Mă refer la partidele politice care folosesc o strategie triunghiulară de genul una zicem alta facem, unii așa alții invers, pe dos altfel decât pe față ș.a.m.d.

În aceste condiții, hățișul politic care nu mai prezintă nicio garanție de bun simț și bună-credință pretinde să schimbăm foaia (cam îngălbenită…)!

Un val de proteste pașnice dar publice trebuie organizat imediat în toată țara și în diaspora!

Politicienii care trag de timp și joacă nesincer trebuie nominalizați și pirogravați în memoria electoratului!

Canalele mediatice care prezintă acest demers în mod unilateral și tendențios trebuie demascate și taxate de publicul larg prin diminuarea dramatică a audienței!

Trebuie lansată o campanie de boicotare a tuturor produselor și serviciilor acelor firme asociate contraloviturii anti-familie!

Trebuie angajate toate mediile alternative de informare și educare a maselor!

Da, cel mai important mijloc de informare și educare a maselor este amvonul bisericilor! Trebuie mobilizați toți preoți, pastorii și liderii ecleziastici într-o cruciadă generală și susținută de mobilizare a poporului!

Admir și susțin necondiționat inițiativa și eforturile Coaliției pentru Familie din România! Cred în puterea lui Dumnezeu care face minuni și mă rog pentru o mare biruință în acest demers.

Dar tot atât de mult implor liderii acestui demers să accepte mica noastră experiență și rezultatul demersului nostru ca pe un model de acțiune pe care Bunul Dumnezeu o apreciază, o validează și o încununează!

Doresc din toată inima organizarea cu succes a Referendumului și doresc să fie aprobată amendarea Constituției României prin care se afirmă căsătoria între un bărbat și o femeie! Nu vreau să mă gândesc la un alt deznodământ, ar fi prea trist!

Sursa: popaspentrusuflet.wordpress.com