Măreţia harului

Sunt multe invataturi biblice pe care nu pot sa le inteleg pe deplin. Prea multe. Dintre toate insa maretia harului ma copleseste cel mai mult. Ea intriga, parca, cel mai mult omul firesc, inalta cel mai tare omul duhovnicesc din mine si astfel ma aleg cu un suflet sfasiat de un razboi civil neindurator. Dar peste sfasierea inimii mele se lasa inca o data, neinteles, maretia harului Sau.

De ce nu inteleg maretia harului? De ce ma intriga? De ce ma inalta?

In India si multe alte tari ale lumii moderne crestinii sunt ucisi astazi asa cum erau ucisi pe vremea imparatilor romani. La nivel global, am spune ca este o nimica toata. Niste martiri care se alatura numarului mare al celor care au murit pentru Cristos. La nivel personal: o tragedie. Mor parinti, copii, sotii, bunici.

Mor cei dragi si asta devasteaza sufletul oricui, fie ca el crede sau nu. Care este, adeseori, raspunsul Cerului? Maretia harului! Inchipuiti-va ca a existat un om, care primise harul apostoliei. Lucrarea lui nu a ramas fara rasunet in istoria crestinismului. Cand el se ruga oamenii erau vindecati, cand el predica bisericile luau fiinta, cresteau. Un om care nu se temea sa spuna adevarul chiar cu pretul vietii, care nu s-a dat inapoi ci a mers si in temnita pentru credinta lui. Un om care a scris mult si scrisorile lui le tinem inca in cartea sfanta. Dar ap. Pavel a avut o problema legata de viata lui personala si s-a rugat pentru ea. Nu stim ce a fost dar stim care a fost raspunsul cerului, raspuns care ne uimeste si acum: „Si El mi-a zis: „Harul Meu iti este de ajuns; caci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita.” Martirii crestini ai zilelor noastre? Vor domni impreuna cu Cristos. Viata de aici, paleste in lumina vietii viitoare.

In aceeasi biserica. Ea, copila de crestini, nascuta, crescuta si ramasa in biserica. A cunoscut harul manturii acolo, la 2 metri de la amvon si niciodata nu a plecat prea departe. Acum are o familie exemplu, copii exemplu, viata exemplu. Si ea stie ca harul a facut in viata ei totul. El, pe de alta parte, este doar pentru prima data in biserica. Pe ultima banca. Cu viata sfaramata, cu sufletul ravasit. A baut paharul lumii pana la fund si l-a gasit amar. Mai amar ca lacrimile ce i se rostogolesc pe obraji. In inima amandorura, insa, toarna Dumnezeu harul Lui. Fara masura, din plin, coplesitor. Maretia harului! Harul Sau trece peste prejudecatile noastre, peste barierele doctrinare, peste sectarism si ajunge direct la inima omului. Harul salveaza ceea ce noi, daca am putea decide, nu am salva niciodata. Harul intinde mana catre cel caruia noi i-am arata decat pumnul. „Căci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.”

Harul m-a mantuit si pe mine. Si poate ca acesta este cel mai mare miracol care se putea intampla. Cel mai mare pentru ca este vorba de mine, pentru ca este personal. Si ceea ce este personal ne marcheaza. In recviemul lui Mozart exista un vers care ma infioara de fiecare data: „Adu-ti aminte induratorule Isuse, ca pentru mine ai pornit pe cale.” A fost un motiv pentru care Cristos s-a dezbracat de slava cereasca, a imbracat chip de rob si a locuit printre oameni. A fost un motiv pentru care calea lui pe pamant s-a sfarsit cu moartea si inca o moarte rusinoasa si grea, moartea de cruce. A fost un motiv pentru care a inviat si s-a dus sa pregateasca un loc. Si motivul acela poarta numele meu. Si aici, maretia harului mi se arata asa de clara!

Harul? Harul este maret!

Scris de Ganditorul (http://ganditorul.wordpress.com)