Mărturia emoţionantă a unui sirian de religie creştină: “Am fost ostatic al Statului Islamic timp de cinci luni”

Jurnalista Sulome Anderson de la New York Magazine a discutat cu un sirian de religie creştină, care susţine că a fost captiv timp de cinci luni în mâinile jihadiştilor din Statul Islamic. Aceasta precizează că interlocutorul său a fost vizat de grupare deoarece este creştin şi nu a putut verifica veridicitate informaţiilor sale, care cuprins însă practicile cunoscute ale teroriştilor în Siria.

“În data de 28 februarie 2013, am părăsit Libanul, cu scopul de a-mi vizita familia din Siria. Am trecut de 15 filtre ale armatei siriene şi nimeni nu m-a deranjat. La al 16-lea, am fost oprit de câţiva bărbaţi în haine negre. S-au uitat la numele meu şi au spus că este foarte ciudat. Au văzut că sunt creştin. Ne-au dus într-o clădire, unde ne-a întâmpinat un bărbat cu barbă lungă salafist. După 10 minute, ne-au încătuşat şi ne-au plasat într-un camion, unde nu vedeam nimic”, povesteşte victima, potrivit nymag.com.
“Am mers timp de opt ore şi când am oprit, ne-au legat la ochi şi ne-au imobilizat lângă un zid. Auziţi poveştile ostaticilor, dar nu se compară cu realitatea. În acea noapte, au vorbit cu bărbatul care mă însoţea şi i-au zis că o să-l execute. L-au electrocutat şi l-au bătut foarte rău. Au văzut ceva pe telefonul lui mobil. Nu ştiu ce a fost, dar au devenit foarte agresivi.
Am aflat că grupul se numeşte Consiliul Mujahedinilor Shura. Mi-au zis că ştiu totul despre mine, despre familia mea. Eram legaţi la ochi şi în lanţuri, ne-au electrocutat şi bătut. Nu m-au ucis, deoarece doreau o recompensă în schimbul eliberării mele. La un moment dat, au discutat cu familia mea la telefon, în timp ce mă electrocutau. În data de 8 aprilie, au venit şi mi-au zis că familia nu a plătit şi în două zile, mă vor executa, dacă nu văd banii. Mai mult, înainte de a mă ucide, îmi vor suna familia, pentru a o face responsabilă pentru moartea mea”, a mai spus omul.
Acesta povesteşte că ISIS l-a ţinut înfometat timp de trei zile şi, când i-a adus de mâncare, aceasta arăta îngrozitor. La un moment dat, victima spune că a asistat la execuţia prin împuşcare a unui soldat sirian. “În următoarea lună, MSC s-a unit cu ISIS şi am devenit ostaticii ISIS. Nu auzisem până atunci de Statul Islamic. Noii noştri răpitori ne-au anunţat că ne vor da bandajele jos de la ochi. Luptătorii erau din Franţa, Belgia, Germania, Rusia, Marea Britania, Arabia Saudită, Maroc, Tunisia, mulţi străini. Din cauză că eram creştini, ne-au acuzat că am ucis “musulmani în cruciade”. Alt jihadis mi-a spus că provin din armata Papei şi am ucis musulmani în Spania. Am încercat să le spunem că nu este aşa. Am trăit mereu în pace, alături de musulmani. Am muncit împreună”, explică fostul ostatic al ISIS.
“Tatăl meu, care are 65 de ani şi este bolnav, s-a interesat de 20 de ori de soarta mea la centrul ISIS. Ştia că ne torturează. Veneau în camerele noastre şi făceau lucruri oribile. Ne puneau arma la tâmplă şi apăsau trăgaciul. Într-o zi, o bombă a căzut la 100 de metri de noi, dar jihadiştii au reuşit să ne scoată din clădire.
Eram îngrozit. Cel mai mult mă temeam de trecerea timpului. Nu ştiam cât mă vor ţine acolo şi la un moment dat, mi-am dorit să mor. Nu au încercat să mă convertească la islam. Au zis că, din cauza faptului că suntem ostatici, ne-am converti de frică, nu din convingere. Într-o seară, cineva a pus cuţitul la beregată şi mi-a zis că trebuie să devin musulman. În următoarea zi, a venit un emir, care le-a zis jihadiştilor că nu au voie să vorbească despre religie cu noi”, povesteşte victima.
“Erau mulţi ostatici în locul în care mă aflam, cei mai mulţi fiind creştini. Erau peste 100 de oameni. Prizonierii erau executaţi constant şi veneau alţii. Într-o bună zi, jihadiştii m-au anunţat că voi fi eliberat. Ne-au abandonat în Alep, la graniţa cu Turcia. M-am simţit minunat. Ne-a preluat armata siriană şi ne-a dus într-o biserică. Familia mea a plătit 80.000 de dolari ca să mă elibereze.
Viaţa de ostatic este foarte grea. Cred că au executat 37 de ostatici, în cele cinci luni de captivitate. Singurii oameni rămaşi în oraşul meu natal sunt femeile şi bătrânii. Bărbaţii au plecat. Este un coşmar fără sfârşit. Nu cred că Bashar al-Assad va pleca. Nu este un om bun. Totuşi, înainte de război, Siria era frumoasă. Am devenit ca Irakul. Saddam nu a fost bun, dar a fost mai bun decât ceea ce a urmat. Nimeni nu poate readuce pacea în Irak. Sirienii vor libertate. Asta nu este libertate, este haos”, explică sirianul persecutat de ISIS.

Sursa:www.gandul.info