Muzician crestin se alatura corului de ingeri la 25 de ani!

Efemeritatea vietii noastre aici pe pamant este un fapt pe care nimeni nu-l poate nega; ca suntem trecatori o stim cu totii. Ce nu stim, este cat vom trai. Multi au plecat de pe acest pamant lasand toate planurile lor nerealizate sau neincepute. Am ramas fara cuvinte la primirea vestii ca un prieten bun, Ciprian Fodorean, a trecut la cele vesnice printr-un accident de circulatie pe strada Plopilor din orasul Cluj Napoca, in timp ce urma sa-si sustina examenul pentru scoala de soferi. Mi-ar fi luat mult timp sa accept aceasta realitate daca stirea nu imi era prezentata cu o vadita durere in suflet, de catre Simi Murza, unchiul acestui tanar. Ciprian Fodorean avea 25 de ani si era pe punctul sa isi dea dizertatia la masterat. Tanarul era licentiat in pian la Academia de Muzica “Gheorghe Dima” din Cluj si isi facea masteratul pe canto. In anul 2005 a vizitat pentru prima oara Statele Unite, locuind o perioada de sase luni in Chicago.

L-am cunoscut la inceputul lunii iulie 2007, imediat dupa ce a venit in Arizona. A locuit si aici timp de sase luni, apoi a plecat acasa sa isi dea masteratul. De la prima intrevedere, l-am caracterizat ca pe un baiat foarte educat, respectuos si cu bun simt. Aceste trasaturi au fost confirmate constant de catre toti cei care l-au cunoscut pe parcurs. Inzestrat cu un simt al umorului deosebit, in cadrul diverselor reuniuni cu prietenii, Ciprian avea darul de-ai face sa se simta bine pe cei din jurul lui. Fiind cel mai mare dintre cei cinci copiii ai familiei Lidia si Eugen Fodorean, era totodata preocupat de fratii si surorile lui mai mici: Eugen, Mihai, Stefania si Salomeea. (Aceasta din urma fiind casatorita cu Ciprian Spatar, impreuna locuiesc in Arganda, Spania). “Era un baiat foarte calculat; era foarte econom in cheltuirea banilor. Se gandea mult la familie, cum ar putea sa-i ajute. Simtea foarte mult cu fratii si surorile lui. Se gandea mai putin la viitorul lui” – isi aminteste Simion, unchiul lui Ciprian. 

Orice plecare prematura din lumea noastra este o enigma si lasa in urma ei intrebari la care doar Cel de Sus, originatorul vietii, ar putea sa raspunda. Acest caz insa, ridica in mod explicit niste nedumiriri in privinta verticalitatii unora de aici de jos, in spectrul carora, siguranta vietii semenului lor ramane in plan auxiliar. Moartea lui Ciprian Fodorean a fost una neobisnuita. Articolele care reies in urma cautarilor numelui sau pe INTERNET, sunt asociate cu un accident in timpul examenului pentru permisul de conducere. In aceleasi fraze, sunt mentionati: un instructor, un examinator si numele unei scoli de soferi. Relatarile din aceste reportaje lasa umbre de incertitudini. Iata rezumatul unei stiri prezentate de cotidianul Monitorul de Cluj: “Accidentul in urma caruia Ciprian Fodorean si-a pierdut viata este unul nemaiintilnit. Tinarul de 25 de ani se afla in remorca autocamionului scolii de soferi Alpha si astepta sa-i ia locul colegului sau care se afla la volanul autovehiculului si isi sustinea examenul pentru permisul de conducere. La o trecere de pietoni de pe strada Plopilor, tinarul care conducea autocamionul a oprit pentru ca mai multi pietoni sa poata traversa strada. In acelasi moment, Ciprian a crezut ca i-a venit rindul la examen si a incercat sa coboare din remorca. N-a mai apucat, pentru ca ansamblul s-a pus din nou in miscare, s-a dezechilibrat si a cazut sub rotile celei de-a doua remorci. Cei din cabina camionului, printre care si instructorul auto al scolii Alpha si reprezentantul Serviciului Public Comunitar Regim Permise Auto Cluj, nu au observat ca tinarul a ajuns sub rotile remorcii, astfel ca nu au intrerupt examinarea tinarului de la volan, care a continuat deplasarea. Abia dupa ce autocamionul s-a intors la Podul Calvaria si a ajuns inapoi, cei din cabina si-au dat seama ce s-a intimplat. Politistii incearca acum sa stabileasca cine este vinovat in acest caz”. Tot din presa din Romaia aflam ca seful Biroului Regim Permise Auto si Examinari, Dan Florian, sustine ca subalternul sau nu are nicio vina in acest caz. „Nu este nici o problema daca elevii stau in bena in timp ce un altul da examenul. In aceste masini, in spate, sunt banci pe care elevii pot sta. In plus din declaratiile celui care conducea in acel moment se poate vedea clar faptul ca examinatorul i-a spus lui Fodorean sa stea in bena si sa astepte pana o sa vina sa ii spuna ca este radul sau. Se zice in declaratie ca le-a dat indicatii clare. Este normal ca orice parinte sa vrea sa gaseasca un vinovat pentru moartea fiului sau, dar Adrian Micu nu este vinovat” a declarat Dan Florian. Oare chiar asa sa fie? E ridicol ca atunci cand e vorba de viata unui om, capul biroului de examinari sa de-a verdicte pe baza unei analize superficiale. Iata cateva intrebari la care domnul Dan Florian s-ar fi cuvenit sa raspunda: Potrivit carei legi este legal ca elevii sa circule in bena? De unde stie domnia sa ca Ciprian a coborat din masina pentru a crezut ca ii venise lui randul? Daca i se facuse rau in bena? 

Care sunt elementele de siguranta sau de protectie pentru acesti elevi? Cu ce aparate este dotata masina pentru a facilita, in caz de urgenta, comunicarea elevilor din bena cu instructorul sau examinatorul din cabina? Cum se face ca remorca a trecut peste tanarul Ciprian Fodorean iar examinatorul (pe care il declarati nevinovat) nu a sesizat impactul si a lasat ca masina sa isi continue linistita drumul tarand dupa ea un tanar care se zbatea intre viata si moarte? Intr-o societate in care viata unui om nu are o valoare justa, este posibil ca seful unui department de politie sa arunce cu nonsalanta praf in ochii opiniei publice, prin concluzii facile, incercand sa-si apere subaternii in detrimentul cetatenilor pentru care este remunerat sa-i apere. In alta ordine de idei, proverbul “corb la corb nu-si scoate ochii” isi gaseste aplicabilitatea in multe situatii in care coruptia nu a fost eliminata. In plus, pana in momentul de fata, nimeni nici din partea Serviciului de Politie nici din partea scolii de soferi “Alpha” nu s-a sinchisit sa de-a nici macar un telefon familiei Fodorean pentru a le transmite “sincere condoleante” sau pentru a exprima regretul lor fata de cele intamplate. Este binecunoscut faptul ca in Statele Unite cand are loc un accident, reprezentatii institutiei sau a companiei care a fost implicata in accident (chiar si cand nu au nici o vina), contacteaza victima sau apartinatorii acesteia, pentru a-si manifesta sprijinul moral si chiar financiar daca e cazul. Sa nu mai pomenim de situatiile in care planeaza o vina si asupra institutiei. 

Pentru mine, care de peste un deceniu traiesc intr-o tara democarata, si pentru multi altii, atitudinea cu care autoritatile romane trateaza astfel de cazuri, sfideaza nu doar normele de drept dar si pe fiecare cetatean care populeaza sau viziteaza tara natala. 

Pentru noi, cei care l-am cunoscut pe Ciprian, nu am pierdut doar un pianist, dirijor si solist vocal ci in primul rand un om cu un caracter exceptional. Dincolo de orice injustitii si eschivari omenesti, Cipri a plecat cu sufletul imaculat in lumea celor drepti. Inainte cu cateva zile de-a pleca in Romania, ne-am intalnit cu el la o nunta in statul Arizona, SUA. Afland ca Ciprian intentioneaza sa plece inapoi in Romania, toti prietenii ne-am luat rand pe rand ramas bun de la el, si l-am incurajat cu optimism, sa revina cat mai curand in Phoenix (Arizona). Imi amintesc cum un prieten apropiat de-a lui Cipri, Marcel Tira, i-a spus la despartire, mai in gluma mai in serios, urmatoarele cuvinte: “Daca nu ne vom mai vedea aici pe Pamant, ne vom vedea in Cer”. “Am avut o presimtire ca nu ne vom mai intalni niciodata. Cand am aflat vestea tragica, m-am suparat foarte tare” – ne-a marturisit Marcel, la cateva zile dupa incident. Inteleptul Solomon spunea ca “omul nu-si cunoaste nici macar ceasul, intocmai ca pestii marii si ca pasarile prinse in capcana. Tot asa sunt si oamenii cand vine fara veste tragedia peste ei”. Într-o viata trecatoare, iminenta trecerii noastre in vesnicie este o realitate înfipta în fier-betonul realităţii, indiferent de cât de mult am încerca să il evitam. In cazul de fata, pentru tanarul Ciprian, acolo linga trecerea de pietoni s-a deschis o noua trecere dar nu de simpli pietoni; s-a deschis o alee catre Cer, si ingerul Domnului a intins o mina si i-a zis: “Lasa carnetul de conducere, lasa muzica fiindca pentru tine este pregatit ceva special: sa intri in corul de ingeri si sa cinti cu ei gloriile lui Dumnezeu”. 

Octavian Curpas 
Phoenix, Arizona 
Email: [email protected]