Pocainta inseamnă intoarcere la Dumnezeu!

Pocainta! Pocait! Iată, două cuvinte destul de greșit înțelese în societatea românească. De cele mai multe ori, acești termeni sunt asociați cu o anumită grupare de creștini, așa-numiții „pocaiti”. Cam asta este tot ce cunosc foarte mulți oameni despre pocaintă. Dar, ce este „pocăința” cu adevărat? Luați-vă răgazul, preț de 5 minute, să descoperim adevărata semnificație a pocaintei:

Pocainta înseamnă întoarcere la Dumnezeu. Nu este vorba despre o anumită confesiune creștină, sau despre ”etichete” pe care ni le punem unii altora – pocainta este o întoarcere la Dumnezeu. Biblia ne spune că toți oamenii sunt păcătoși (Romani 3:23), iar păcatul îl plasează pe om într-o stare de răzvrătire față de Dumnezeu. Practic, omul se revoltă împotriva voii și a poruncilor lui Dumnezeu, își ignoră conștiința, își urmează propriile pofte ale inimii, sfidând faptul că Dumnezeu vede totul. Pe scurt, păcatul îl face pe om să fie propriul stăpân, batjocorind în același timp stăpânirea lui Dumnezeu. Ei bine, pocainta înseamnă exact reversul: omul recunoaște că Singurul stăpân este Dumnezeu, își recunoaște răzvrătirea sa, o regretă, se întoarce cu umilință spre Dumnezeu cerând iertare pentru păcatele sale și pornește pe un drum nou: un drum al ascultării de Dumnezeu, al cunoașterii voinței divine, al supunerii și al părăsirii păcatului. Exact acest lucru l-au făcut credincioșii din cetatea antică, Tesalonic: „…cum de la idoli v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat…” (1 Tesaloniceni 1:9). Același lucru trebuie să îl facem și noi.
Pocainta are roadele ei. Nu este suficient „să spunem cu gura” că ne-am întors la Dumnezeu. Acest lucru trebuie să se vadă printr-o viață nouă, o viață transformată. La fel cum un pom rodește după soiul său, tot astfel, acolo unde există adevărata pocăință vom avea și roade specifice. Să dăm câteva exemple (lista poate continua): „Cine fura să nu mai fure; ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit. Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud. Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. Orice amărăciune, orice iuţeală, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” (Efeseni 4:28-32). Este vital, să nu ne înșelăm singuri! Să verificăm dacă avem asemenea roade ale pocăinței în viața noastră.
Pocainta este poruncită de Domnul Isus. Acum că înțelegem ce înseamnă pocainta, poate ni se pare greu și vom fi tentați să spunem: „nu este pentru mine!” Atenție, însă, pocainta este o poruncă, iar Cel ce ne cere pocăința este însuși Domnul Isus Hristos: El zicea: „S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.” (Marcu 1:15). Oricine refuză pocainta va avea parte de chinul cel veșnic, de iad.
Pocainta este dăruită de Dumnezeu. Aici este o veste bună! Deși, pe de o parte, Dumnezeu ne poruncește să ne pocăim, pe de altă parte, tot El ne dăruiește pocainta. Pocainta reală este o minune, iar dacă ne dorim cu adevărat să ne pocăim trebuie să-I cerem lui Dumnezeu în rugăciune să ne-o ofere. Dacă ne dorim cu adevărat pocainta, Dumnezeu ne-o va da („Dumnezeu a dat deci şi Neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa… ” cf. Faptele Apostolilor 11:18b). Întrebarea este, îți dorești tu cu adevărat pocăința?
Pocainta este urmată de botez. Sfânta Scriptură plasează botezul după actul pocăinței personale: „Pocăiți-va , le-a zis Petru, și fiecare din voi să fie botezat.” (Faptele Apostolilor 2:38). Prin botez ne mărturisim în mod public pocainta și credința, la fel cum fac și alți „pocăiți”. De ce este nevoie de acest lucru? Fiindcă pocainta înseamnă un moment decisiv în viața noastră, dar este și un Altfel spus, pocainta durează toată viața. Trebuie să continuăm să creștem în ceea ce am început, iar în acest punct ajutorul altor pocăiți este foarte important. Ne ajutăm unii pe alții pe calea credinței. Ne ajutăm în mod reciproc să creștem în ascultarea noastră de Dumnezeu.
Dragul meu cititor, îmi doresc ca Dumnezeu să-ți dăruiască și ție adevărata pocainta. Cere-o de la Dumnezeu, chiar acum! Dacă deja te-ai pocăit, perseverează pe acest drum!

Pastor, Costel Ghioancă