Pot să îndur totul. Hristos a plecat de pe pământ străpuns în mâini și picioare, însângerat, părăsit de toți. Fără rănile Lui de mult aș m-aș fi prăbușit la picioarele deznădejdii.
Pot să rabd totul. Când paharul plin de amărăciune i-a fost întins, El l-a acceptat din iubire față de Dumnezeu și față de noi. De n-ar fi băut El paharul din Ghetimani, de mult aș fi aruncat cu pietre în cei ce mă lovesc.
Pot să iubesc pe toți. Când privirile dușmănoase l-au țintuit pe cruce, El a strigat: ,,Tată, iartă-i, că nu știu ce fac’’. Fără acest strigăt de mult s-ar fi răcit iubirea față de semeni.
Pot să nădăjduiesc totul. Hristos a călcat cu moartea pe moarte, S-a înălțat la cer și șade la drepta lui Dumnezeu. În învierea Lui, e învierea mea. În înălțarea Lui, e înălțarea mea. Prin El voi trăi, prin El voi nădăjdui pururea.
Pot merge până la capăt. Zi după zi, ceas după ceas voi privi spre Hristos, căci El e ancora sufletului nostru.
Nu voi lăsa sufletul să fie întemnițat de deznădejde, grabă, resentimente sau renunțare, pentru că pot totul în Hristos care mă întărește.