Prima traducere a Bibliei o sarbatoare devenita zi de doliu pentru evrei

Fara indoiala, Biblia este cea mai cunoscuta carte de pe pamånt. Statisticile arata ca 90 la suta dintre persoanele care traiesc pe planeta noastra pot citi Biblia in propria limba vorbita, deoarece aceasta este tradusa in nu mai putin de 2.287 de idiomuri. Cea mai veche traducere a Bibliei, mai precis a Vechiului Testament, deorece Noul Testament inca nu exista pe vremea aceea, dateaza din secolul al III-lea i.Hr. si apartine evreilor. Exista in istoria acestui proces cåteva episoade extrem de interesante despre care vom incerca sa vorbim in continuare.

Trebuie aratat ca in perioada respectiva in orasul Alexandria, capitala Egiptului, fiinta o importanta comunitate de evrei care, datorita activitatilor pe care le desfasura in societate, isi pastrase dreptul sa aiba propria organizare si credinta. Deoarece limba cea mai raspandita in vechiul Orient in perioada aceea era greaca, multi evrei evlaviosi nu mai cunosteau ebraica, iar traducerea Scripturii in limba greaca era considerata de catre ei de mare ajutor. Pe la anul 250 i.Hr., regele Ptolemeu al II-lea a incredintat misiunea de traducere a Legii unui grup de evrei din Alexandria, dar preotii de la Ierusalim s-au opus, considerand ca Legea era Insusi Cuvantul lui Dumnezeu si de aceea trebuia citita numai in limba ebraica. Sub presiunea regelui (Palestina aflandu-se atunci sub dominatie egipteana), in cele din urma, preotii au trebuit sa accepte initiativa regelui.

Un pergament de aur si 72 de invatati din triburile Israelului

Prin anul 120 i Hr., Demetriu, directorul vestitei Biblioteci din Alexandria, i-a spus regelui ca ar dori sa introduca in Biblioteca Legea sacra a evreilor, tradusa in greaca, deoarece era vorba despre o opera religioasa foarte importanta. Regele a acceptat si l-a trimis pe Aristeea la Ierusalim pentru a cere de la preotul Eleazar un manuscris ebraic al Legii si cativa traducatori palestinieni specializati. Marele preot a primit cererea si a trimis la Alexandria un pergament scris cu aur si 72 de batrani, cate sase pentru fiecare dintre cele 12 triburi ale Israelului.

72 de variante care au concordat perfect au nascut Septuaginta 

Cei 72 de invatati au sosit in Egipt, au fost cazati in 72 de camere, unde au lucrat 72 de zile la traducerea primelor cinci Carti (Pentateuhul) care constituiau Legea. Cand au terminat, au citit scrierea lor in public si toti evreii si-au dat seama cu uimire ca toate cele 72 de versiuni ale traducerii concordau exact! Era evident ca o asemenea concordanta nu putea fi garantata decat de Iahve Insusi, care, in felul acesta, Si-a manifestat asentimentul si sprijinul Sau fata de initiativa traducerii. Pentru comemorarea vesnica a celor 72 de invatati, traducerea s-a numit Septuaginta. 

O misiune care s-a prelungit din generatie in generatie 300 de ani 

Sucesul a fost foarte mare, cu timpul fiind traduse si alte carti ale Scripturii, Septuaginta insa devenind carte de capatai si pentru greci, iar mai tarziu si pentru o parte dintre crestini. Misiunea traducatorilor s-a prelungit din generatie in generatie timp de peste 300 de ani si s-a terminat in jurul anului 50. Catre jumatatea secolului I, devotiunea pentru Septuaginta era asa de mare, incat se faceau pelerinaje in Insula Far, unde erau povestite legende despre felul in care au lucrat cei 72 de invatati. 

De la Femeia tânara la Fecioara sau de la bucurie la tristete 

O mica schimbare in textul Septuagintei facuta de traducatori insa avea sa transforme bucuria evreilor in doliu. Este vorba despre traducerea din Is. 7,14 a unui text care, in versiunea ebraica suna asa: „Femeia tanara va zamisli si va naste un fiu care se va numi Emanuel”, iar in versiunea Septuagintei „Femeia tanara” a fost tradus „Fecioara”. Crestinii spuneau ca Fecioara nu putea fi decat Maria si ca noul text preconiza zamislirea feciorelnica a lui Hristos. La sfarsitul secolului I, evreii considerand o denaturare a originalului ebraic au abandonat Septuaginta, din cauza, spuneau ei, a daunei provocate culturii, traditiei si religiei evreilor, iar ziua in care ei preamareau nasterea Septuagintei, au transformat-o intr-o zi de doliu. Si astazi, in ziua de 8 Tebet (jumatatea lunii decembrie) evreii postesc in amintirea traducerii, nefericite, spun ei, a Septuagintei. 

Gardianul – 17.05.2008