Crestini.com

„Caută să fii evlavios.” 1 Timotei 4:7b

În multe situaţii din Biblie observăm că Dumnezeu este interesat de viaţa copiilor. Din istoria poporului lui Dumnezeu ştim că El iubeşte copiii şi are în plan să-i folosească într-o lucrare sfântă. El nu „discută” numai cu oamenii mari. Îi face plăcere să vorbească şi cu cei mici. Domnul Isus, dacă ar mai fi pe pământ, iarăşi i-ar
lua în braţe, pe cei mai mici dintre voi, iar peste ceilalţi si-ar pune mâinile.
Dar nu depinde totul de dragostea lui Dumnezeu pentru copii. Analizând diverse episoade biblice în care apar
copii, se observă că atitudinea lor faţă de Dumnezeu şi lucrurile sfinte le-a scris destinul.

Să ne amintim împreună câteva întâmplări cu copii, prezentate în Cartea Sfântă şi să vă gândiţi cum aţi acţiona dacă aţi fi puşi în asemenea situaţii. De exemplu, cum te comporţi într-un conflict? Ce faci când eşti provocat să te mânii pe fratele tău care ţi-a luat un lucru ce îţi aparţine sau vrei să fie al tău? Îţi aminteşti de primii doi
copii din lume? Cain s-a mâniat pe fratele său Abel, pentru că Dumnezeu privise cu plăcere spre Abel ÅŸi spre jertfa lui, iar spre Cain ÅŸi spre jertfa lui nu a privit cu plăcere. Mânia lui Cain nu a fost justificată. Atunci Dumnezeu a zis lui Cain: „…dacă faci rău, păcatul pândeÅŸte la uşă; dorinÅ£a lui se va Å£ine după tine, dar tu să-l stăpâneÅŸti” (Geneza 4:7). Cain nu a vegheat să-ÅŸi învingă pornirile păcătoase ÅŸi a cedat în faÅ£a răului. Tot
restul vieţii lui, a fost în duşmănie cu cei apropiaţi, sfârşind prin a fi omorât de unul dintre ei. Astfel i s-a răsplătit, în timp, atitudinea avută faţă de fratele său. Noi cu toţii suntem ispitiţi şi trebuie să luptăm împotriva păcatului, sub orice formă s-ar manifesta: mânie, ură, răutate. Cu siguranţă Dumnezeu ne va da putere, dacă Îl vom ruga şi vom lupta să facem voia Lui. Nu lăsa gândul „nu pot” să dărâme elanul tău pentru Dumnezeu.
Să ne amintim şi de Iosif, fiul lui Iacov, care avut de suferit pe nedrept din partea fraţilor săi, cărora le făcuse numai bine. El spunea tatălui său vorbele rele ale fraţilor, nu din dorinţa de a-i vedea pedepsiţi, ci pentru că ştia că aceasta va fi spre binele lor. Cred că niciunul dintre noi nu a experimentat o asemenea ură din partea fraţilor sau surorilor.
Iosif de mic a dat dovadă de un caracter ales, iar mai târziu când a ajuns în încercare a dovedit acelaşi caracter puternic şi nu a ţinut mânie şi ură pe fraţii lui. Iată de ce Iosif, când a ajuns om mare, a fost folosit de Dumnezeu într-o mare lucrare.
Ce faci când colegii de clasă glumesc cu cuvinte jignitoare sau murdare? Râzi şi tu împreună cu ei? Acţionezi ca acei copii care s-au unit la rău, strigând după Elisei şi au avut un sfârşit nedorit? Încerci să te retragi din mijlocul lor sau chiar încerci să-i provoci să se oprească?
Atitudinea ta de condamnare sau de evitare a contaminării cu păcatul este dovada dorinţei pentru Dumnezeu şi valorile sfinte. Să ştii că Dumnezeu iubeşte copiii care vor să fie curaţi şi buni. El este interesat
de ceea ce fac ei şi, ca dovadă, a lăsat în Scriptură învăţături pentru vremea copilăriei. La adunările lui Israel, în vederea auzirii celor scrise, erau chemaţi „bărbaţii, femeile (şi), copiii” (Deuteronom 31:12). Participarea la slujbele de la adunare şi învăţarea celor scrise în Biblie vă vor califica pentru viaţă, pentru vremea când veţi fi oameni mari.
Haideţi cu toţii, mari şi mici, părinţi şi copii, să ne facem o verificare atentă şi să luăm noi hotărâri de a fi plăcuţi Domnului în toate lucrurile, aşa cum recomanda apostolul Pavel: „Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului
ÅŸi nu luaÅ£i deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai de grabă osîndiÅ£i-le… LuaÅ£i seama, deci, să umblaÅ£i cu băgare de seamă, nu ca niÅŸte neînÅ£elepÅ£i, ci ca niÅŸte înÅ£elepÅ£i” (Efeseni 5:10-15).
Rozi Leahu
Sursa:revista betel