George Alexander – Să ne trezim, aşadar! Copilul şi Familia trebuie să ne rămână sfinte!

Dincolo de toate luptele pentru putere, de toate promisiunile politicienilor, sunt lucruri mai importante în viață… Care chiar contează pentru noi!

N-am să vă țin acum o prelegere despre sensul vieții sau despre limitele ei, dar –preocupați de ingredientele lipsă- când, oare, am uitat cum trebuie să trăim?!
… E revoltător ce se întâmplă în lumea asta. Am ajuns să luptăm astăzi pentru a supravieÈ›ui!… Copiii noÅŸtrii sunt cei mai importanÈ›i pentru noi, dar am ajuns să ne fie luaÈ›i de lângă noi… Familiile sunt destrămate sistematic, într-un destin tragic ÅŸi mârÅŸav…
Protecția Copilului şi a Familiei (ca uniune dintre o femeie şi-un bărbat!) a devenit o luptă pe viață şi pe moarte.
Ceea ce se întâmplă în Norvegia cu copiii Bodnariu, Nan şi cu mulți alții!, ceea ce se întâmplă şi în alte țări, în Marea Britanie, de asemenea, cu copiii Barbu, nu este întâmplător! Totul urmează un scenariu bine stabilit, acelaşi scenariu!, întâi ne iau copiii, Sufletul… Apoi, nici nu mai contăm. Devenim ca aerul…
În Norvegia, un profesor universitar, un expert, a scris o carte, publicată chiar acum, unde a observat pe o perioadă mai îndelungată drama unei familii demolată de Barnevernet… Traumele sunt inimaginabile!

Tot în Norvegia, în ziarul Adresseavisen, o femeie spune, plângând…
“Mi-e rău, îmi vine să vomit… Stau aici, în Oslo, şi plâng pentru că asemenea experimente au loc în oraşul meu de acasă, Trondheim… De curând, s-a trezit de la Reanimare una dintre cele mai bune prietene de-ale mele, la spitalul St. Olav, după o operație cezariană, dar fără băiețelul său…”
Ce s-a întâmplat?!, cad eu pe gânduri… ÃŽn față, îmi apare, dintr-o dată însă un coÅŸmar… Fără să o prevină măcar, Barnevernet a hotărât să-i ia bebeluÅŸul! Ea l-a purtat în pântecul său 9 luni de zile, iar acum nu poate nici măcar să-l vadă! Nici să-l alăpteze cumva…
“Este o faptă de neiertat să nu laşi mama care tocmai a născut să-şi vadă propriul bebeluş!”, spune plângând prietena ei.
O asistentă medicală tocmai i-a făcut în fugă o fotografie nou-născutului. Este singurul lucru cu care mama, după 9 luni de sacrificii şi chinuri, rămâne… Singura amintire de la fiul său…
… Totul îmi pare ca un experiment absurd care-mi aminteÅŸte de “Monkey love experiments” al lui Harry Harlow din anii ’50-’60, când pui de maimuță, nou-născuÈ›i, au fost separaÈ›i de mamele lor ÅŸi plasaÈ›i la mame-surogat!…
Toate acestea au condus la consecințe fatale pentru puii de maimuță încât cercetarea pe ei a fost declarată ca NEETICĂ!
Acum, însă, în anul 2016, se experimentează pe Oameni aproape în acelaşi fel precum acum 60 de ani se experimenta pe maimuțe!
Bebeluşii sunt luați de la mamele lor.
Copiii sunt plasați la surogate.
Părinții bilologici nu mai înseamnă nimic.
Sistemul, călcând pe Drepturile Omului, îi distruge pe toți. Le distruge viața şi cel mai prețios timp pentru copii şi părinți. De neînlocuit vreodată!
Este o ruşine pentru toată lumea civilizată că toate acestea se întâmplă azi!
… Putem, oare, rămâne indiferenți atunci când, ca oameni normali, începem să ajungem noi însuşi aproape pe cale de dispariție?!…
Priviți eforturile care se fac pentru depersonalizarea omului, distrugerea familiei, sexualizarea copiilor, şi tot aşa, lista “binefacerilor” care ne sunt pregătite este lungă. Într-un târziu, vom rătăci pe drumuri, fără niciun Dumnezeu…
Să ne trezim, asadar! Copilul şi Familia trebuie să ne rămână sfinte!
Să ne trezim, asadar! Cât nu e prea târziu să ne mai regăsim. Prea târziu să mergem unde vrem şi să fim ceea ce suntem…

George Alexander

Sursa: newsnetcrestin.blogspot.com.