Interviu cu Pr. protopop Alexandr Deaghilev (FederaÈ›ia Rusa) despre cum sa salvezi familia de la divorÈ›.Â
Pe parintele Alexandr Deaghilev din Sankt-Petersburg l-am vazut pentru prima data in vara anului 2014, la Forumul InternaÈ›ional „Familiile mari È™i viitorul omeniriiâ€. Discursul sau despre „Intalnirile conjugale†deja ma „contaminaseâ€, dar am reuÈ™it sa vorbesc cu parintele abia in cadrul Lecturilor de Craciun, ediÈ›ia a XXIII-a, la care el a vorbit despre „Problema divorÈ›ului È™i metodele de prevenire a acestuiaâ€. (…).
– Parinte Alexandr, divorțul lovește mai multe țari. Ați gasit o metoda pentru a-l preveni?
– Ideea este ca, in programele noastre, noi nu facem nimic in locul oamenilor. Noi nu suntem decat martori ai dialogului in cadrul familiei. Noi impartașim cunoștințele noastre cu oamenii, iar ei obțin acest instrument – dialogul. Daca il vor folosi sau nu – depinde de ei. Noi ințelegem limitele forțelor noastre. Treaba noastra nu este de a acționa ca un profesor, ci sa traim prin dialog și sa-l impartașim cu alții. Depinde de zelul participanților, și nu de noi, cum vor indeplini ei aceste doua zile de program și cu ce rezultat vor pleca de aici.
– Cum s-a nascut ideea „Intalnirilor conjugale�
– De fapt, aceasta mișcare s-a nascut in Polonia, in 1977. Irena și Jerzy Grzybowscy, in urma cu mai bine de 35 de ani, au incercat sa puna in practica realizarile unui preot catolic, Gabriel Calvo. Inca din anii 1950, el a inceput sa predice pentru familiile in situații de criza, confruntandu-se cu faptul ca familiile se destramau, oamenii cereau preoților ajutor, dar cum sa-i ajute – pentru el nu era clar. Mai tarziu, și-a dat seama ca acele cursuri erau ineficiente și ca este mai bine sa organizeze pentru acele familii intalniri in diverse localitați, in care soții nu atat asculta unele invațaturi, cat ei inșiși, fara martori, pot sa comunice intre ei despre problemele acumulate. Dar aveau nevoie de ajutor – cineva care sa le spuna cum sa abordeze subiectele dureroase, fara a  se rani reciproc și mai mult. Irena și Jerzy Grzybowscy au lucrat la aceasta idee in cele mai mici detalii: cum sa se organizeze astfel de seminarii itinerante, despre ce sa vorbeasca cu soții, ce subiecte și in ce ordine sa le abordeze. Astazi, centrele create de asociația lor catolica se gasesc in multe dieceze catolice din Europa și America. Iar uniunea noastra ortodoxa a luat ființa acum patru ani. In prezent, a fost inființat un centru eparhial permanent in Sankt Petersburg, iar datorita „Lecturilor de Craciun†și altor evenimente organizate de departamentele Patriarhiei Moscovei, la programul nostru au inceput sa vina preoți și multe familii din alte regiuni, care doresc sa creeze centre similare in eparhiile lor. Așa ca am inceput sa creștem și sa ne extindem.
Totul era evlavios din afara, dar, in practica, existau șicane fara sfarșit, pretenții. Eu raspundeam, apoi ma caiam. Nu mai voiam sa merg acasa.
– Și de ce ați ales anume aceasta activitate?
– Nu am ales-o noi, ea ne-a ales. Nu ne-am gandit la cine È™tie ce proiecte globale, ci chiar noi inÈ™ine am trecut prin crize È™i neinÈ›elegeri, am cautat diferite cai de ieÈ™ire È™i am gasit „Intalnirile conjugaleâ€. Acest lucru ne-a ajutat pe noi, ca soÈ› È™i soÈ›ie, ca oamenii obiÈ™nuiÈ›i. Acum pur È™i simplu e imposibil sa nu impartaÈ™im acest lucru. N-aÈ™ spune ca am trecut printr-o situaÈ›ie extrem de critica, mulÈ›umesc lui Dumnezeu. Am vazut, nu o data, in practica, cat de departe poate ajunge o criza in familie. Dar, situaÈ›ia noastra era destul de dureroasa È™i, din pacate, comuna. Aparent, totul pare minunat: tata, mama, copilaÈ™i, casa, totul e bine – iar, in practica, imi amintesc, eram carcotaÈ™i la nesfarÈ™it, pretenÈ›ii, pe care nu le inÈ›elegeam È™i care pe mine ma suparau foarte tare. Raspundeam, apoi ma caiam. Nu voiam sa merg acasa, mai ales ca un preot are mereu cate ceva de facut prin parohie. Puteam sa stabilesc intalniri la ora 23.00, oricand enoriaÈ™ii imi cereau sa-mi vorbeasca, sa se marturiseasca. AÈ™a ca puteam veni cu uÈ™urinÈ›a acasa la unu noaptea, cand toata lumea dormea, È™i apoi sa plec la È™apte dimineaÈ›a, cand toÈ›i ceilalÈ›i dormeau. AÈ™a incercam eu sa evit situaÈ›iile dificile, ca atunci cand te apropii de uÈ™a, aÈ™tepÈ›i, uÈ™a s-a deschis, È™i deodata incepe ceva. Dar È™i aceasta incercare a mea de a ma instraina nu a mers. Imi spuneam: „Eu nu va fac nimic, ce mai vreÈ›i de la mine?†Dar, de fapt, familia avea nevoie de mine, iar eu nu inÈ›elegeam. O data am stat de vorba – ne-am certat, am incercat a doua oara sa vorbim – din nou cearta. Și multitudinea acelor teme pe care incercam sa nu mai discutam, ca sa nu se iÈ™te alt scandal, creÈ™tea permanent.
– Cat de cunoscut imi pare ceea ce spuneți! Vi s-a intamplat ceea ce se intampla in multe familii. Soțul meu și cu mine, de asemenea, de-a lungul anilor am acumulat resentimente și neințelegeri, iar ca sa stam sa vorbim și sa le analizam așa și nu am putut. Nu exista nici un psiholog, nici un duhovnic, ca sa le ințeleaga. Dar la dumneavoastra, conflictele existau și inaintea hirotonirii?
– Am devenit preot la doi ani dupa ce ne-am casatorit. Dar, conflictele aparusera, desigur, pana la hirotonire. Imi amintesc acel sentiment – arderea din sufletul meu, cand tocmai ne-am casatorit. Cand am plecat de la biserica, sufletul meu se bucura. Dar apoi lumina a inceput sa se stinga – cu fiecare alta istorie neplacuta, dupa revendicari È™i suparari reciproce. N-am È™tiut cum sa ne exprimam sentimentele, adica, nu inÈ›elegeam de ce era necesar acest lucru. Cand soÈ›ia mea incerca sa-mi vorbeasca, incepeam sa ma leg de cuvinte, adica sa le analizez logic: „Aha, ea acum mi-a spus asta, asta È™i astaâ€. De exemplu, spune ea, „Pleaca, nu vreau sa te vadâ€. Eu inÈ›elegeam: „Ea vrea sa-mi iau lucrurile È™i sa plecâ€. Și apoi incepeam sa ma gandesc: „Unde sa ma duc acum? Unde sa dorm eu in noaptea asta?†De fapt, ea voia doar sa-mi spuna prin acele cuvinte ca e foarte suparata, iar daca imi strangeam lucrurile È™i plecam intr-adevar, o raneam È™i mai mult. In general, atunci cand lumina din sufletul nostru aproape s-a stins, viaÈ›a de zi cu zi a devenit rutina, pentru mine a devenit un simptom foarte alarmant, pentru ca inÈ›elegeam ca ceva nu e in regula. Pe de alta parte È™i situaÈ›ia financiara devenea foarte dificila. Ca preot, eram platit foarte puÈ›in in parohia unde slujeam, È™i orgoliul meu de barbat era ranit. SoÈ›ia, viitor avocat, primea in acel moment mult mai mult decat mine. Nu o acuzam de nimic, mai degraba ma acuzam pe mine ca nu puteam sa ma realizez, ca barbat. Dar preotul nu are dreptul sa-È™i schimbe parohia dupa cum doreÈ™te, ca o persoana obiÈ™nuita care, daca este prost platita, iÈ™i poate da demisia È™i sa se angajeze in alta parte. Preotul se afla sub ascultarea episcopului, È™i nu poate pleca pur È™i simplu, nu poate parasi parohia, chiar daca nu-i convine. Am incercat sa am o activitate intensa in parohie, dar acest lucru ma instraina È™i mai mult de familie, in plus, nimeni nu aprecia eforturile mele. Aceasta situaÈ›ie, plus conflictele – toate ma apasau foarte mult. Ca un creÈ™tin ce sunt, aveam de gand sa rabd È™i mai mult, adica imi alungam gandurile despre divorÈ›, daca apareau. Dar nu se poate spune ca aveam fericire in familie. AceÈ™ti factori externi È™i interni ma apasau. Atunci cand apareau unele conflicte, credeam mereu ca soÈ›ia mea voia sa-mi reproÈ™eze faptul ca nu-mi pot intreÈ›ine familia. Gandurile despre asta pur È™i simplu ma epuizau.
– Și cum ați ieșit din aceasta situație?
– Eram invitaÈ›i de mai mult timp la „Intalnirile conjugaleâ€, la un centru catolic. Centrul catolic din Sankt-Petersburg exista inca din 2002. Aceste activitaÈ›i erau facute È™i pentru catolici È™i pentru ortodocÈ™i. Prietenii noÈ™tri mersesera acolo È™i ne chemau È™i pe noi, iar noi nicidecum nu puteam ajunge acolo. Cand am mai fost invitaÈ›i o data, m-am gandit ca poate soÈ›ia mea nu va fi de acord. TotuÈ™i, i-am transmis: „Am fost invitaÈ›i. Tu nu vrei sa mergi?†Iar ea mi-a spus: „Hai, sa mergem! Ce avem de pierdut!†Nu aveam nici o idee ce insemna acea intalnire, aÈ™a ca am intrebat: „Poate cumparam niÈ™te frigarui sau roÈ™ii?†Ma gandeam ca e ceva in genul unei petreceri in afara oraÈ™ului, un week-end in natura, ma aÈ™teptam la ceva de genul asta. S-a dovedit ceva diferit, mult mai profund È™i mai serios. Imi amintesc ca relaÈ›ia noastra, la sfarÈ™itul celor doua zile È™i jumatate, cat a È›inut sesiunea, s-a schimbat astfel incat lumina dintre noi, care parea sa se fi stins, brusc, s-a aprins din nou. Imi amintesc ca, dupa incheierea programului, mergeam impreuna in maÈ™ina È™i sufletul meu se bucura, ca È™i cum ne intorceam de la cununie.
– Dar ce anume s-a petrecut in aceste doua zile?
– Am putut sa discutam multe probleme complexe ale relațiilor noastre, care pareau sa fie tabu, atat de multe dintre problemele noastre. S-a dovedit, de exemplu, ca soția mea nu era suparata pe mine din cauza salariului mic, și, chiar daca ei ii era foarte greu din cauza asta, muncea din greu, și ințelegea totul perfect, ea nu ma judeca. Ni s-a deschis o perspectiva in viața, ne-a devenit clar ca noi nu doar ca putem trai impreuna și ne putem tolera, ci putem trai și ne putem crea bucurii unul altuia. Reacția naturala a fost: de ce noi nu avem asta? De ce nu se țin și la noi astfel de cursuri? Și, dupa un an, am facut un curs ortodox.
In Sankt-Petersburg, la 50 de mii de casatorii, exista 20 de mii de divorÈ›uri pe an    Â
– Parinte Alexandr, care e situația divorțurilor in orașul dvs.?
– In Sankt-Petersburg, exista aproape aceleași cifre, in procente, ca și in Moscova. Aproximativ 20 de mii de divorțuri la 50 de mii casatorii pe an. Chiar in acest moment, pot spune ca de la 1 aprilie 2014, pana la 17 ianuarie 2015, in St. Petersburg, s-au desfacut 603 casatorii, facute in biserica. In medie, la un oraș de cinci milioane de locuitori, pe zi, se desfac doua casatorii cununate. Exista date neoficiale ca, intr-un an, in medie, divorțeaza unul sau doi preoți. Dar, Moscova și Sankt-Petersburg nu inseamna toata Rusia. Viața in marile orașe este foarte diferita de viața din mediul rural. Este cunoscut faptul ca exista regiuni și cu trei divorțuri din patru casatorii.
– Și ce se intampla in toata Rusia?
– Pentru exemplu, aș lua regiunea Vladimir: orașe ca Vladimir, Suzdal, Murom – orașe vechi, inima Rusiei istorice. Mi se parea ca acolo sunt mulți oameni credincioși, care pastreaza tradiția familiei și modul de viața patriarhal. Dar numarul de divorțuri, in ultimul an, a crescut considerabil: se desfac chiar doua casatorii din trei. In Ekaterinburg și in regiunea Sverdlovsk – capitala regiunii Urali – mai mult de jumatate din casatorii se desfac.
– Aceasta statistica este din Rusia. Exista date referitoare la țarile CSI?
– Președintele secțiunii noastre a fost un preot din Belarus, așa ca am gasit informații despre Republica Belarus, unde se desface, de asemenea, fiecare a doua casatorie [3]. Aceste cifre sunt infricoșatoare atunci cand te gandești ca, in spatele fiecarei cifre din aceste statistici se afla o tragedie umana a doi oameni, familii destramate, copii abandonați, durere și lacrimi.
– Care este motivul? De ce desfac casatoriile celor care odinioara s-au iubit unul pe altul, care au fost suflete unii pe alții și au visat sa traiasca impreuna? Eu inca nu ințeleg de ce s-a destramat familia noastra..
– Principalele cauze, așa cum se arata din practica mea de comunicare cu oamenii, sunt: motivele necoapte inca pentru o casatorie, așteptari neimplinite, diferența dintre educație și obiceiuri, diferența de temperament și de reacție, atitudinea fața de munca, bani, saracie, credite; diferența religioasa și diferența in ceea ce privește scopurile in viața, relațiile cu parinții și rudele, sanatatea și defectele fizice, problemele in relațiile sexuale, obiceiurile proaste, dependențe vicioase, apariția copiilor, neacceptarea sentimentelor, incapacitatea de a construi un dialog, adulterul.
Printre cauzele crizelor conjugale, eu subliniez ca fiind principale „neacceptarea sentimentelor†și „incapacitatea de a construi un dialogâ€
– De ce ați menționat adulterul la urma?
– Deoarece divorÈ›urile, de cele mai multe ori, sunt rezultatul motivelor de mai sus, rezultatul crizei relaÈ›iilor care a inceput mai devreme in familie. Printre aceste motive, am evidenÈ›iat „respingerea sentimentelor†și „incapacitatea de a construi un dialogâ€, pentru ca acceptarea sentimentelor È™i dialogul reprezinta singurul mod corect de a depaÈ™i tot ceea ce am spus mai sus.
– Am facut in viața mea o mulțime de lucruri, neințelegand ca trebuie sa ma ocup de sentimente sau de construirea unui dialog. M-am gandit ca trebuie doar sa rabd, sa ma rog, sa ma marturisesc, sa ma impartașesc și asta e de ajuns. Și astfel, in loc sa stau cu familia la sfarșit de saptamana, petreceam o jumatate de zi la biserica…
– Ei bine, nu sunteți singura. In primul rand, experiența arata ca pana și la cei mai credincioși  casatoriile se pot desface. In al doilea rand, Dumnezeu L-a creat pe om, și L-a inzestrat cu necesitați firești, fizice și mentale. Nevoile trupului le știm mai bine. Avem nevoie de aer, apa, mancare, caldura etc. Dar despre nevoile sufletului cunoaștem mai puțin. Exista clasificari diverse ale acestor necesitați. De exemplu, una dintre cele mai faimoase este piramida necesitaților a lui Abraham Maslow. Dar sa folosim o clasificare simpla pentru relațiile conjugale – pur și simplu o lista, fara a face o ierarhie, ce e primar și ce e secundar. Un om are nevoie sa fie ocrotit, sa iubeasca și sa fie iubit, sa fie acceptat, recunoscut, respectat, aprobat (feedback), de autonomie (libertate), de apartenența (de exemplu, la un grup de oameni), are nevoia de realizari, de sens (inclusiv de o ințelegere mai profunda, nevoia unei relații cu Dumnezeu). Satisfacerea oricarei din aceste nevoi creeaza sentimente placute, iar nesatisfacerea lor – sentimente neplacute. O persoana nu poate tolera sentimente neplacute pe termen nelimitat. Mai devreme sau mai tarziu, el sau va exploda, iși va ieși din fire, se va comporta necorespunzator sau iși va satisface nevoia intr-un alt mod, uneori pacatos – printr-un surogat … sau pur și simplu va muri.
Cine a spus ca soțul și soția ar trebui sa-și cauzeze unul altuia suferința?
 – Deci, prin nesatisfacerea trebuințelor celui de langa noi, ignorandu-i sentimentele, il impingem spre pacat sau spre moarte?
– Da, cu alte cuvinte nu-l iubim. Uneori trebuie sa ne sacrificam dorința noastra pentru a satisface nevoile celuilalt, pentru mantuirea sufletelor, de dragul de a ajuta aproapele, de dragul luptei impotriva pacatului și sa fim pregatiți sa trecem prin sentimente neplacute. Dar Taina casatoriei a fost stabilita de Dumnezeu in Rai și ea nu este un pacat. Fara a necazuri nu se poate, dar cine a spus ca anume soțul și soția ar trebui sa-și cauzeze unul altuia suferința? Sentimentele se nasc in sufletul nostru impotriva voinței și rațiunii noastre. Ele sunt dovada despre satisfacerea sau refuzul unora dintre nevoile noastre. Exista cai pacatoase de exprimare a sentimentelor, dar și ganduri, dorințe, decizii, cuvinte și acțiuni [pacatoase]. Anumite sentimente pot provoca o cadere in pacat. Dar insuși faptul ca o persoana simte ceva, are sentimente, nu este pacat. Și nu poate fi condamnat pentru asta.
– Ați evidențiat problema dialogului. De ce?
– Dialogul este o conversație onesta și deschisa intre doi oameni, cu condiția ca ei sa se iubeasca unul pe celalalt și sa aiba incredere unul in celalalt, sa aiba o conștiința – sa-L aiba pe Dumnezeu – și sa respecte regulile unui dialog. Daca cel puțin una dintre aceste reguli este incalcata nu exista nici un dialog.
– Care sunt aceste reguli?
– Regulile sunt simple: asculta inainte de a vorbi; fa schimb de opinii, nu te certa; inÈ›elege, nu judeca; È™i, in primul rand, iarta. InÈ›elegerea profunda a sentimentelor, nevoilor È™i construirea corecta a unui dialog corect ar trebui sa devina norma pentru soÈ›i. Dar acest lucru ar trebui sa fie invaÈ›at. Și, daca È›inem minte ca sentimentele nu inseamna pacat, ajungem sa le inÈ›elegem, nu sa le evaluam, sa le impartaÈ™im, fara teama de a fi acuzat de ceva rau, chiar daca aceste sentimente sunt neplacute. Atunci cand la mine, ca preot, vin cupluri casatorite in criza, incerc sa-i ascult pe amandoi, fara sa È›in parte cuiva, incerc sa identific È™i sa le numesc sentimentele, chiar daca nu este uÈ™or, È™i apoi le explic oamenilor ca ei sunt diferiÈ›i, ceea ce este foarte normal sa ai puncte de vedere diferite despre una È™i aceeaÈ™i situaÈ›ie sau sa reacÈ›ionezi in mod diferit la ea. Apoi arat greÈ™eala comuna atunci cand oamenii se aÈ™teapta sa-l „supuna†pe celalalt, sa-l faca sa aiba acelaÈ™i punct de vedere È™i este foarte dezamagit daca nu funcÈ›ioneaza. De asemenea, incerc sa le explic oamenilor sentimentele lor, sa le formulez ce nevoi emoÈ›ionale le-au fost incalcate. Și numai dupa aceasta le propun sa vorbeasca unul cu altul despre cum sa traiasca mai departe impreuna. Aceasta tehnica poate fi descrisa ca una de „prim ajutorâ€. Ca preot, trebuie sa fac asta in mod regulat. Cu toate acestea, nu este de ajuns – e nevoie de o munca sistematica cu fiecare familie in parte, ca inÈ›elegerea profunda a sentimentelor, nevoilor È™i construirea unui dialog corect sa devina norma. Acest lucru ar trebui sa inveÈ›e oamenii.
– Și unde sa invețe?
– Dupa ce soÈ›ia mea È™i cu mine, pentru prima data am luat parte in programul catolic, am scris un raport, prin care am cerut binecuvantare pentru organizarea unor astfel de activitaÈ›i in eparhia noastra pentru ortodocÈ™i. Un an am petrecut pentru a cunoaÈ™te familia Grzybowscy, pentru a studia tehnicile lor, È™i, la 24 septembrie 2010, la Sankt-Petersburg, cu binecuvantarea Mitropolitului Vladimir (Kotlearov), a fost infiinÈ›at Centrul Eparhial Ortodox „Intalniri conjugaleâ€, care are in aplicare doua programe principale – „Dialog in familie†și „Fericire pentru veÈ™nicieâ€. Actualul mitropolit al Sankt-Petersburgului È™i Ladoga, Varsanufie, de asemenea, binecuvanteaza È™i aproba acÈ›iunile noastre.
– Care sunt principalele obiective ale activitații dumneavoastra?
– „Intalnirile conjugale†reprezinta o mișcare internaționala inter-bisericeasca, care are ca scop sa ajute soții, indiferent de naționalitate și apartenența religioasa sa-și aprofundeze relația, ca soțul și soția sa ajunga sa se cunoasca și sa se ințeleaga reciproc, sa-și conștientizeze și sa-și innoiasca sentimentele, sa construiasca un dialog unul cu altul, sa-și descopere sensul complet  al Tainei casatoriei și cununiei… Aceasta mișcare este acum compusa din doua organizații independente, dar care coopereaza una cu alta – asociațiile de ortodocși și asociațiile catolice. Fiecare organizație opereaza strict in cadrul dreptului canonic al bisericii sale, iar cooperarea se realizeaza numai in masura in care canoanele le permit reciproc. Avem programe similare, cu toate ca, desigur, conținutul a fost adaptat pentru a putea fi utilizat de ortodocși. „Fericire pentru veșnicie†este un program pentru formarea cuplurilor tinere in vederea casatoriei – o forma de cateheza inainte de cununie. Iar „Dialogul in familie†este un program de lucru cu familiile intemeiate deja. Acesta se ține timp de doua zile, sub forma unui seminar itinerant. Acest program este util pentru orice familie care vrea sa se dezvolte și sa-și aprofundeze relațiile, pentru a se ințelege mai bine reciproc, nu numai pentru familiile aflate in criza. Mai exista doua programe suplimentare – unul de sprijin ulterior al participanților la „Dialogul in familie†și unul de pregatire speciala pentru cupluri și preoți care promoveaza și duc aceasta idee mai departe – adica, cei care organizeaza și desfașoara aceste activitați.
– Unde altundeva, cu excepția Sankt-Petersburg, mai exista astfel de centre?
– In momentul de fața, exista perspective pentru deschiderea de centre in Ekaterinburg, Barnaul, Alma-Ata, Kokșetau, Minsk și, posibil, la Moscova. Suntem angajați in pregatirea de perechi care sa conduca viitoarele centre din aceste orașe.
– Cine finanțeaza proiectul dumneavoastra?
– Pentru conducere și organizatorii „Intalnirilor conjugale†aceasta inseamna o forma de slujire a lui Dumnezeu și a aproapelui. Prin urmare, conducerea, organizatorii nu primesc un salariu pentru participare, dar ei vor primi rasplata de la Dumnezeu. Participanții platesc doar cheltuielile și costurile de organizare.
– Aveți deja statistici de la deschiderea centrului?
– Prin programul „Fericire pentru veÈ™nicieâ€, am avut 35 de cupluri in decurs de doi ani; la programul „Dialog in familieâ€, au participat 116 perechi in timp de patru ani, dintre care 18 erau in criza profunda. Ca rezultat, cinci cupluri au divorÈ›at, adica 27% din numarul de perechi aflate in criza profunda, sau 4% din numarul total de participanÈ›i. Subliniem ca noi nu lucram de dragul statisticilor, altfel am fi refuzat sa participe cuplurile cu cele mai mari dificultaÈ›i. Din experienÈ›a, pot spune ca rezultatul este in mainile participanÈ›ilor – depinde de sinceritatea lor, de increderea È™i diligenÈ›a lor.
– Parintele Alexandr, de ce ar mai fi nevoie ca aceste centre sa se dezvolte in continuare?
– In primul rand, avem nevoie de un studiu teologic special al invaÈ›aturii Bisericii despre casatorie, despre sentimentele È™i nevoile persoanei. Din pacate, literatura patristica abordeaza mai puÈ›in subiectul relaÈ›iilor de familie. In al doilea rand, e important sprijinul ierarhiei. MulÈ›umesc lui Dumnezeu, Mitropolitul nostru Varsonufie, care este cancelar al Patriarhiei Moscovei, ne susÈ›ine, insa din partea altor episcopi, preoÈ›i È™i laici nu avem inÈ›elegere. Uneori suntem acuzaÈ›i ca am luat ca baza pentru activitaÈ›ile noastre o idee catolica, mai degraba decat sa venim cu ceva al nostru. Dar exista o binecunoscuta zicere, al carei sens este clar pentru toata lumea: „De ce sa reinventam roata?†Uneori, lumea ne impinge spre minciuna, spunand: „SpuneÈ›i, de dragul bunei cauze, ca sa nu deranjaÈ›i pe nimeni, ca totul aÈ›i iniÈ›iat singuriâ€. Dar cred ca ar fi greÈ™it in raport cu familia Grzybowscy, care aproape toata viaÈ›a È™i-a dedicat-o crearii acestor programe. Și aduc mulÈ›umiri speciale parintelui Dimitri Smirnov. El este unul dintre primii care a inÈ›eles importanÈ›a a ceea ce facem. In al treilea rand, noi nu avem destui preoÈ›i. Suntem pregatiÈ›i sa instruim familii de preoÈ›i. In al patrulea rand, speram ca practica „Intalnirilor conjugale†sa devina o parte integranta a formarii clerului inaintea hirotonirii. Și, in sfarÈ™it, in al cincilea rand, e necesara crearea unei infrastructuri ortodoxe – hoteluri ortodoxe È™i centre pentru punerea in aplicare a programelor de educaÈ›ie de familie in mitropolii sau eparhii importante. In prezent, suntem obligaÈ›i sa folosim serviciile hotelurilor seculare, ce provoaca unele dificultaÈ›i È™i conduc la o creÈ™tere a costului programului. Drept model poate servi Centrul „KinonÃa†ortodox, aproape de Minsk. Acesta este un hotel ieftin cu trapeza ortodoxa, cu sali de studiu È™i biserica. (…).
– Parinte, povestiți-ne un pic despre dvs. Cum ați ajuns la credința?
– Poate ca primul pas a fost botezul meu, la 17 ani, la sfarșitul anului școlar. Cu toate ca a fost un botez pe care nu l-am conștientizat atunci. Mergeam pe langa o biserica, iar mama mea tocmai s-a oferit sa intram. Iar acolo era o coada lunga. Mama, ca toți oamenii sovietici – daca e coada, atunci trebuie sa ocupam un loc, aflam dupa aceea pentru ce se sta. Deja cand eram pe la mijlocul cozii am aflat ca se statea la coada la botezat. Iar cei care erau in fața noastra, la fel, nu știau nici ei pentru ce stateau.
– Și in ce biserica s-a intamplat?
– In Catedrala Nikolo-Bogoiavlenski. Mama mea era botezata. Ea imi spune: „Am ramas atat de in urma! Hai sa te botezam, ca nu ai fost botezatâ€. AÈ™a m-am botezat. Acesta a fost primul pas al unui contact serios cu Biserica, chiar daca nu inÈ›elegeam atunci: Ce? De ce? Pentru ce? Mai degraba, era o moda, care aparuse la momentul respectiv, cand regimul sovietic s-a prabuÈ™it. In 1990, oamenii incepusera sa se prinda de lucrurile din trecut. Un pas important pentru credinÈ›a mea a fost cand am citit Evanghelia dupa Marcu. Atunci se publica in revista „Studii literareâ€. In anul 1992-1993, nu au fost nici un fel de probleme, dar in 1990 erau inca probleme – nu exista nici o Biblie de vanzare. Iar in acea revista se publica Evanghelia! Am decis ca era important sa o citesc pentru mine, pentru cultura mea generala. Ca, daca merg la Ermitaj È™i ma uit la tablouri, sa È™tiu despre ce este vorba. Citind, mi-am dat seama ca nu este ca in miturile Greciei antice, ci, in mod clar, in spatele a ceea ce eu citeam, erau poveÈ™ti reale, cu oameni reali. In general, existau motive sa cred ca lucrurile nu sunt atat de simple. Multe dintre adevarurile, despre care se spunea in Evanghelie, coincideau cu gandurile mele. M-am gandit la aceste probleme, dar nu gaseam nici un temei de ce e aÈ™a È™i nu altfel. Probabil pentru prima data atunci am inceput sa ma rog.
– Și ce facultate ați facut?
– Sunt geofizician de formaÈ›ie. Mai intai am terminat Institutul Minier, apoi Seminarul din Sankt-Petersburg. Acum studiez la Moscova, fac cursuri post-universitare la „SfinÈ›ii Chiril È™i Metodiuâ€. Vreau sa scriu o lucrare despre teologia casatoriei, insa sunt foarte aglomerat cu activitaÈ›i È™i ascultari.
– Și dvs, și soția dvs., sunteți ambii din Sank-Petersburg? Cum v-ați cunoscut?
– Da, din Piter. Ne-am intalnit in biserica noastra. Liuba transmitea un colet unui grup in pelerinaj și ne-am intalnit pe scari. Mi s-a parut ca o cunosc. Pe aceasta baza, am inițiat o conversație.
– Ce specialitate are soția dvs? Va rugam sa ne povestiți mai mult despre familia dvs.
– Liuba este avocat, lucreaza in zona laica – intotdeauna are un program mai liber, nu e la birou  ore pe zi. Mama ei ne-a ajutat mereu cu copiii. Avem 17 de ani de casatorie. Avem trei copii. Anya are 15 ani, Sașa – 11 și Ksiușa – 7. Copiii s-au nascut o data la patru ani. Daca Dumnezeu vrea, o sa mai avem copii. Dar acum este o pauza.
– Ce parere aveți despre planificarea familiala?
– PoziÈ›ia noastra este exprimata in „Intalnirile conjugaleâ€. Atunci cand vin la noi oameni tineri la cele noua lecÈ›ii despre programul „Fericirea pentru veÈ™nicieâ€, o sesiune este dedicata sanataÈ›ii. Noi spunem ca nu trebuie sa cautam sa evitam sarcina, ci sa dam naÈ™tere la copii. Cunoscand fiziologia femeii È™i faptul ca femeia poate ramanea gravida in doar cinci zile, maximum o saptamana, o data pe luna, noi nu vedem nimic in neregula in faptul ca omul cu mintea È™i voinÈ›a sa traieÈ™te dupa aceste cicluri naturale È™i È™tie ca vrea acum copilul sau nu este gata, dar fara nici un amestec din afara. Dar daca Dumnezeu ne da un copil, atunci trebuie sa-l primim, desigur.
– Și cum ii gasiți pe cei care au nevoie de ajutor?
– Sunt in numar destul de mare. Oamenii intr-un fel sau altul afla de la prieteni È™i sunt mai mulÈ›i doritori decat am putea primi. In general, nu facem nici un fel de publicitate. Dorim sa construim „Casa bunaâ€. Acest proiect, care ar fi nu numai pentru „Intalnirile conjugaleâ€, organizate de noi, de cateva ori pe an, dar, de asemenea, pentru multe alte programe de familie. Baza ar fi un hotel, o biserica, o trapeza È™i o sala unde am putea organiza conferinÈ›e, prelegeri.
– Ați facut cerere pentru proiectul „Inițiativa ortodoxa�
– Nu inca. „Inițiativa ortodoxa†nu aloca fonduri pentru o astfel de construcție, și necesita mult mai mulți bani decat se primesc prin acest grant. Avem nevoie de un investitor care sa ințeleaga cauza buna și importanța acestui lucru. Ar trebui sa fie ceva in genul unui ajutor. In același timp, ar putea aduce un venit stabil, care in cele din urma va acoperi investițiile. Catolicii au o astfel de baza, langa Sankt Petersburg, deși in Sankt Petersburg catolicii sunt in minoritate totala. La noi, chiar luteranii sunt mai mulți decat catolicii, pentru ca, in imediata apropiere a orașului Sankt Petersburg au locuit mulți etnici finlandezi. Totuși, catolicii au construit o casa mica, cu un hotel, in care nu numai ei, ci și ortodocșii inchiriaza. Se poate organiza și o tabara pentru copii, se poate organiza o intalnire, un seminar de tipul „Intalnirilor conjugale†și așa mai departe. Chiar un timp am folosit aceasta casa, adaptand capela catolica la biserica ortodoxa, dar participanții erau, totuși, un pic confuzi, din cauza mediului catolic. Un hotel laic are dezavantajele sale. In primul rand, este dificil sa te rogi la liturghie, cand pe pereți ai imagini ale artiștilor seculari. In al doilea rand, de cateva ori, au existat situații in care, la sfarșitul programului eram rugați: „Camera nr cutare, dorim sa fie eliberata mai devreme†și atunci lucrurile se amestecau…
– Oare chiar am avut nevoie de catolici ca sa ințelegem cat de important este sa invațam cum sa ne rezolvam problemele, cum sa ne angajam intr-un dialog?
– Nu conteaza de la cine inveÈ›i, important este ca cineva sa te inveÈ›e. S-a intamplat ca ei sa ne inveÈ›e, iar noi am preluat aceasta tehnica pentru a o preda ortodocÈ™ilor. CredeÈ›i-ma, nu ne atingem de tema Papei de la Roma, de dogme sau de probleme de genul prin ce se deosebesc catolicii de ortodocÈ™i. Preafericitul Patriarh inca in 2012, a declarat: „Astazi tema familiei este una dintre temele centrale in relaÈ›ia Bisericii cu lumea. Daca vorbim despre asta in contextul relaÈ›iilor bilaterale dintre Biserica Ortodoxa È™i Biserica Catolica, familia este un subiect in care ne putem angaja impreuna in mod activ, pentru ca aici gandim la fel in aproape toate problemeleâ€[4]. Adica noi facem ceea ce a spus Patriarhul. Atat ortodocÈ™ii, cat È™i catolicii in familiile lor se cearta, deopotriva, se impaca, au aceleaÈ™i probleme de dialogare, È™i e necesar sa-i invaÈ›am pe oameni sa construiasca un dialog. Oamenii nu inÈ›eleg principiile dialogului, nu inÈ›eleg chiar elementele de baza ale vieÈ›ii de familie. Se rupe legatura dintre generaÈ›ii, È™i propriile familii de multe ori nu mai sunt un exemplu de urmat. Dar cum sa construiasca o relaÈ›ie normala, oamenii nu È™tiu. Incep sa copieze greÈ™elile parinÈ›ilor lor, iar aceste greÈ™eli se suprapun peste alte greÈ™eli. Pot sa spun ca dialogul nu este doar o problema de familie. Avem un exemplu in faÈ›a noastra: Rusia, Ucraina È™i Donbas. Ce sa facem? Remediul este doar unul singur – dialogul. Razboiul este in masura sa dea argumente pentru o parte sau alta. Dar scopul oricarui razboi nu este de a ocupa capitala inamicului, ci sa faca pace in condiÈ›iile cele mai favorabile pentru invingator. Deci dialogul e necesar, nu poÈ›i face nimic fara el. Mai devreme sau mai tarziu trebuie sa faci pace.
Daca va casatoriți a doua oara, trebuie sa fiți gata sa faceți fața foarte multor probleme
– Parinte, vreau sa va intreb despre a doua casatorie… Unii credincioși fac in viața o mulțime de greșeli, și prima casatorie se descompune indiferent de motiv. Mulți sunt dispuși sa intre intr-o a doua casatorie, fara a fi cununați. Cum sa faca?
– Le-aÈ™ recomanda sa se inregistreze, apoi sa vina la programul nostru „Dialog in familieâ€, de exemplu, pentru ca el susÈ›ine o relaÈ›ie interioara foarte profunda, È™i apoi sa aleaga. Acest subiect este foarte actual – recasatorirea. Instinctiv, avertizez intotdeauna ca, daca te casatoreÈ™ti a doua oara, trebuie sa fii gata pentru o multitudine de probleme la care nu va aÈ™teptaÈ›i. Sa va explic de ce. Noi inÈ›elegem ca Domnul stabileÈ™te o casatorie, iar a doua casatorie e o alegere nu intre bine È™i rau, ci intre un rau mai mare È™i un rau mai mic. Se intampla ca exista o cale È™i exista o bifurcaÈ›ie – bine È™i rau. Ce sa aleg? Raul poate fi foarte seducator. Și oamenii stau in bifurcaÈ›ie. Dar mai devreme sau mai tarziu, tot trebuie sa aleaga sa mearga mai departe. Bine, daca o persoana a ales binele. De exemplu: sa inÈ™el/sa nu inÈ™el – a ales sa nu inÈ™ele, a rupt relaÈ›iile cu ispita È™i a pastrat familia impreuna. Bine a facut! Dar sa presupunem ca o persoana care a ales o alta cale: a inÈ™elat, a pacatuit, a mers pe calea raului – acest lucru este rau, este calea care duce spre iad. Dar Domnul nu paraseÈ™te pe nimeni. Uneori nu rezolvi nimic, aici, spre bine nu te mai intorci, deoarece ai parcurs calea, ai trecut de bifurcaÈ›ie. Și apoi Domnul iÈ›i da o È™ansa care se numeÈ™te „inca o bifurcaÈ›ieâ€. Am putea-o numi „raul mai mare/raul mai micâ€. Acest lucru nu este ideal, dar cel puÈ›in este o cale care te poate scoate din iad. O alta cauza a conflictului in familie poate fi atitudinea greÈ™ita faÈ›a de copii – cand copilul este prefacut intr-un idol. Punem copilul in centrul familiei, nu pe Dumnezeu, iar acest lucru determina atitudinea greÈ™ita a soÈ›iei È™i soÈ›ului unul faÈ›a de altul È™i faÈ›a de copilul lor. Este foarte importanta atitudinea soÈ›ului faÈ›a de Hristos. Daca soÈ›ul merge dupa Hristos, soÈ›ia iÈ™i urmeaza soÈ›ul. Daca soÈ›ul nu-l urmeaza pe Hristos, soÈ›ia lui nu are dupa cine sa mearga, È™i vrand-nevrand, poate deveni capul familiei – dar este nefiresc pentru ea. De aici, de asemenea, apar prea multe probleme.
Pe care dintre Sfinții Parinți ii putem citi pe tema casatoriei?
– De fapt, cel mai bine a scris despre casatorie Sf. Ioan Gura de Aur, interpretand capitolul 7 al Epistolei I catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel.
Sursa: www.culturavietii.ro