Învață sa te ierți pe tine. Ceilalți te-au iertat deja

Au trecut trei ani de zile, și totuși nimic în interiorul ei nu s-a schimbat. Gândindu-se la trecut se simte la fel de neputincioasă, la fel de vinovată. A vrut să iubească, dar nu a știut să aleagă pe cine să iubească. S-a atașat iremediabil de el, dar el nu i-a răsplătit iubirea în aceeași măsură. Ea a continuat însă să rămână alături de el, să spere că el se va schimba, să îl aștepte să se întoarcă la ea definitiv. Dar acel moment nu a venit niciodată cu adevărat. Nu avea să vină vreodată. A așteptat zile, săptămâni, luni de zile chiar.

A venit apoi o zi în care realitatea s-a impus în fața naivității ei inocente. Brutalitatea adevărului a fost mai crunt decât deznădejdea așteptării. Într-o zi, aproape brusc, neștiut de ea, a încetat să îl mai iubească așa cum o făcea înainte. A încetat să mai creadă în el. Despărțirea de el a venit aproape de la sine, fără regrete, fără păreri de rău. Însă ceea ce se născuse în interior avea să o consume mai mult decât această dragoste neîmpărtășită.

Nu s-a putut ierta pentru că l-a ales pe el. Nu s-a putut ierta pentru că a încercat să iubească persoana nepotrivită. Nu s-a putut ierta pentru naivitatea ei. Această auto-condamnare este cea mai cruntă. I se părea că cei din jur o critică, o judecă, o condamnă la fel de mult. Asta pentru că ea se critica mai mult decât oricine altcineva.

Vezi tu, dragul meu cititor, sunt întâmplări în viața noastră care ne afectează mai mult poate decât am vrea noi să recunoaștem, pe care ne dorim să le suprimăm în fața celorlalți, dar care nu încetează să existe în interiorul nostru. Am întâlnit oameni care trăiesc cu regrete de ani de zile, o viață întreagă, fără să poată să se debaraseze de ele. Este o povară pe care nimeni nu ne cere să o purtăm. De aceea noi trebuie să ne eliberăm de ea. Cum putem face asta?

Greșeala este o lecție, nu un regret
Fiecare experiență din viața noastră se întâmplă cu un scop, are o direcție. Greșelile pe care le facem ne formează caracterul, ne șlefuiesc personalitatea. F. M. Dostoievski spunea: „Greșeala este un –ce- care se iartă, căci prin ea ajungem la adevăr.ˮ Acest adevăr este subiectiv și variat. Acest adevăr poate fi parte din personalitatea ta, din interacțiunea ta socială. Acest adevăr poate schimba felul în care percepi lumea și pe cei din jur.
Simțindu-te vinovat de un anumit lucru, vei crede că și cei din jur te condamnă, că te privesc cu ochi critici, însă vreau să îți spun ceva: NIMENI nu îți va număra greșelile și nimeni nu și le va aminti mai precis decât tine. Și chiar dacă o vor face, faptul că tu te-ai iertat pe tine însuți și le-ai acceptat ca pe o lecție te vor face imun la orice fel de comentarii critice.

Greșeli valoroase
Îmi place să mai adaug faptul că numeroase greșeli au condus apoi la succes. De exemplu numeroase invenții care au devenit astăzi atât de populare au pornit de la un incident sau o greșeală. Pot deci să fie și greșeli pozitive? Absolut! Până și greșelile pe care noi le percepem ca fiind negative sunt pozitive, pentru că ele ne ajută să evităm situații similare care ar putea avea consecințe mai dăunătoare și ne conturează caracterul într-o formă elevată.
Greșeala este un concept simplu, dar care are atât de multe ramificații. Depinde de noi, de fiecare în parte, să o interpretăm în favoarea noastră.

Sursa: respirotime.ro