Chemare Divina – Adina Sas-Simoniak

Plâng a Golgotă şi lacrimi se scurg
În seiful de dor reflectat în amurg.
Şi Crucea înfiptă în orizontul albastru
Îmi dă iarăşi aripi să zbor ca un astru.

Bătăile cuielor în palmele Tale
Le-aud ca pe-un clopot ce bate a jale.
Privirea-Ţi de sânge-mi pătrunde-n unghere
Şi-mi spală trecutul cu multele rele.

Răpus de păcate Te zbaţi în durere
Şi mulţimea setoasă chiar viaţa Îţi cere…
Te opreşti în genunchi, cu crucea în spate
În faţa atâtor suflete moarte…

Aşa Te-am găsit… cu cununa de spini
Aşteptând să Te las durerea s-alini.
La uşa închisă de păcate-n delir
Ai bătut să-mi aduci în palmele-Ţi mir.

M-ai chemat să mă scoţi din ruine de fum,
Să-ntorci viaţa mea de pe-al iadului drum.
Şi, Doamne, ce har viaţa-ntreag-a cuprins
Când „da”-ul meu cerul senin a atins!

Prin faţa Ta, Domnul trece pe cale
Şi-ţi oferă iertare prin rănile Sale.
Acum este ziua când poţi să-L primeşti
Şi sufletul ros de păcat să-nnoieşti.

Mă rog să asculţi chemarea divină
Ce curge din ceruri ca apa cea lină,
Mă rog să primeşti viaţa veşnică-n dar
Plăsmuită-n durere pe Crucea de-amar.

Adina Sas-Simoniak
Chicago