Crestini.com

Galateni 5:22-23 ne spune că Duhul Sfânt rodește în copiii lui Dumnezeu pentru ca aceștia să semene cu Hristos (Efeseni 4:14-16). Unul din aceste roade este blândețea. Blândețea nu înseamnă slăbiciune sau lipsă de fermitate. Înseamnă mai degrabă umilință și recunoștință față de Dumnezeu, și de asemenea un comportament politicos sau moderat față de alții. Opusul blândeții este mânia (supărarea), dorința de răzbunare, mândria (lăudăroșenia).

Dumnezeu dorește să controleze viața noastră. După logica noastră omenească nu ne putem supune voii lui Dumnezeu, pentru că suntem ființe libere. Însă cu înțelepciunea care vine de la Dumnezeu putem înțelege de ce este necesar să ne supunem cu totul lui Dumnezeu. Întreaga putere omenească la dispoziția oamenilor este ca o armă pe jumătate stricată în mâna unui copil. Blândețea însă, poziționează puterea noastră omenească sub autoritatea și călăuzirea lui Dumnezeu; este o unealtă puternică pentru Împărăția Cerurilor.

Oamenii pot avea putere…

putem rosti cuvinte ce îî pot influența pe alții;
acțiunile noastre pot construi sau pot dărâma;
putem alege ce anume ne poate influența viața.
Blândețea însă poate canaliza această putere spre scopuri nobile, sub călăuzirea lui Dumnezeu.

Blândețea înseamnă să recunoștem că există o mare diferență între căile noastre și căile lui Dumnezeu (Isaia 55:9). Înseamnă să realizăm că viziunea noastră strâmbă asupra lumii este influențată de faptul că suntem păcătoși. Înseamnă să acceptăm lucrurile materiale și spirituale așa cum se văd prin ochii lui Dumnezeu.

Ar trebui să alegem blândețea știind că trăim înaintea unui Dumnezeu care știe tot. „Unde erai tu când am întemeiat pământul?” îl întreabă Dumnezeu pe Iov. „Spune, dacă ai pricepere” (Jov 38:4). Dumnezeu este mai mare decât inima noastră şi cunoaşte toate lucrurile. (1 Ioan 3:20); noi nu putem nici prognoza meteo pe trei zile s-o cunoaștem cum trebuie. Uneori, ca un adolescent bosumflat, strigăm la Dumnezeu „Nu înțelegi!”, dar Dumnezeu înțelege mai mult decât ne-am putea noi imagina (Psalm 44:21).

Când suntem plini de roada aceasta a Duhului Sfânt numită ”blândețe”, îi putem chiar corecta pe alții fără supărare sau resentimente, știind că salvarea lor este mai importantă decât stima noastră de sine (2 Timotei 2:24-25). Vom fi gata să iertăm mai ușor orice ne-ar putea supăra, pentru că nu se compară nimic cu iertarea pe care Dumnezeu ne-a dat-o nouă (Matei 18:23-35). Invidia și certurile atunci vor dispare, pentru că scopul nostru nu va mai fi persoana noastră ci Împărăția lui Dumnezeu (Philippians 1:15-18). Ioan Botezătorul a fost un predicator de fier, totuși a dat dovadă de blândețe când a zis, “Trebuie ca El (Isus) să crească, iar eu să mă micșorez” (Ioan 3:30).

Blândețea înseamnă de asemenea să renunți la dreptul tău de a controla ce este cel mai bine atât pentru tine cât și pentru alții. Dumnezeu nu este preocupat să ne asigure confortul, ci să ne asigure creșterea spirituală, și El știe de departe mai bine ca noi de ce avem nevoie pentru creșterea noastră. Blândețea mai înseamnă să accepți că ploaia lui Dumnezeu cade și peste cel drept dar și peste cel nedrept, iar Dumnezeu folosește metodele Lui proprii pentru a ajunge la inimile noastre sau ale celor din jurul nostru.

Nu în ultimul rând, blândețe înseamnă să acceptăm opinia lui Dumnezeu asupra oamenilor și a situațiilor. Poate ne gândim că ar fi o dovadă de blândețe dacă am trece cu vederea păcatul unui semen și i-am găsi o scuză prin neînțelegerea deplină a Scripturii, sau să lăsăm pe cineva să păcătuiască în continuare fără să spunem adevărul – aceasta NU este blândețe! Apostolul Pavel spune, „Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii.” (Galateni 6:1). Asta nu înseamnă că trebuie să fim atât de ”blânzi” încât omul respectiv nici să nu-și dea seama că este în păcat. Înseamnă să înfruntăm păcatul și pe păcătos într-o manieră conform cu Sfânta Scriptură – trebuie să rămânem credincioși adevărului, dar în dragoste. La aceasta ne-a chemat Dumnezeu.

Împăratul Împăraților, Domnul Păcii, Dumnezeu întrupat, Hristos, a intrat în Ierusalim călare pe un măgăruș (Matei 21:5). Ce exemplu mai bun al blândeții putem întâlni?…

Dă-i voie lui Dumnezeu să te crească și să aducă blândețea ca rod în viața ta!

Sursa: betel-tulcea.ro