Calugaria Neoprotestantilor!

Fără nici o îndoială ,,lumea zace în cel rău“ și societatea este pornită, pentru că este domeniul firii pământești, ,,numai spre rău“. Cât de rău? Cât de mult însă?

Lumea aceasta ar fi fost făcută praf de mult de diavol, dacă Dumnezeu nu i-ar fi pus anumite stavile:

,,Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decât la vremea lui. Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum să fie luat din drumul ei. Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale“ (2 Tesal 2:6-8).

Întunerecul și putrefacția lumii sunt frânate de ,,lumina și sarea“ lăsată deocamdată de Dumnezeu în societate. Creștinii sunt, sau ar trebui să fie, împreună cu Duhul Sfânt care-i locuiește, ,,frâna“ care oprește mersul societății în jos și catastrofala influență a diavolului în societate.

Cine este împotriva acestui PLAN AL LUI DUMNEZEU de stăvilire a demonicului pentru păstrarea influenței Evangheliei mântuitoare asupra oamenilor?

Paradoxal și culmea, împotrivă sunt tocmai două extreme la care nu te așteptai: ,,Mai marii acestei lumi“ și ,,noii farisei separatiști“ ai creștinismului contemporan !!!

1. ,,Mai marii lumii“ trâmbițează ,,separarea Statului de Biserică“. Totul a început de la marile revoluții democrate europene (1789-1848) și de la instaurarea unei noutăți sociale: statul secular.

Nu trebuie să vă mai spun că aceasta este o aberația în ochii lui Dumnezeu. Acest gen de politică Îl excomunică pe Dumnezeu din treburile oamenilor, stabilind un teritoriu în care El nu are acces pe pământ. Dumnezeu este trimis la ,,ocnă“, izolat de societate, pus în imposibilitatea de a mai fi ,,pescar de oameni“ și ,,păstor în căutarea oilor pierdute“. Cei care-L reprezintă pe El o pot face doar între cei patru pereți ai clădirilor Bisericilor și între cei patru pereți ai caselor lor. Atât!

Mai marii lumii au decretat că ,,religia este o treabă personală“ interzisă în domeniul public. Nu mai avem voie să spunem ,,Christos a Înviat“, ,,Merry Christmas“ etc. etc. Cei de la amvoane nu mai au dreptul să mai amintească nimic despre starea societății. Nu mai este domeniul lor de activitate. Lumina este forțată ,,sub obroc“. Sarea este pusă pe raft pentru ca să nu mai poată opri putrefacția socială.

2. ,,Noii separatiști“ ai creștinismului contemporan sunt întru totul de acord cu această situație, chiar dacă ei ajung la ea dintr-o cu totul altă direcție. Ei susțin că lumea este ,,pierdută definitiv“, iar cei din ea nu mai pot fi influențați înspre bine. Ei nu taie din Biblie misiunea ,,luminii“ și ,,sării“, dar o restrâng exact acolo unde o restrâng și dușmanii lui Dumnezeu: în biserici și acasă. De atâta ,,iluminare reciprocă“ am ajuns să avem insolație și de atâta ,,sărare reciprocă“ am ajuns să trăim în biserici ca într-o saramură creștină ! Ne ,,desăvârșim“ unii pe alții în certuri și ,,păruim“ în critici permanente, că altceva … tot n-avem ce face.

Paradoxal, neoprotestanții contemporani (unii dintre ei cel puțin), deși doctrinar condamnă călugăria ca o negare a misiunii creștinului în lume, o practică și o propovăduiesc în biserici. Ca și fariseii de altădată, ei abandonează societatea, privind-o de sus cu dispreț și decretând-o nevrednică de ,,sfințenia lor“.

Cu nonșalanța unui orgoliu pseudocreștin, acești farisei moderni se închid de bună voie în temnița tăcerii și a neamestecului, lăsând lumea pe mâna dracului (dând-o dracului, ca în foarte proferata înjurătură românească) și aruncând cât colo năvoadele pescuirii de păcătoși.

Cum spunea cu tristețe un prieten al meu îndurerat:

,,Nu numai că refuzăm să mai ieșim cu Evanghelia în lume și ne-am închis disprețuitori în biserici, dar am ridica pragul bisericii la un nivel așa de înalt că doar oamenii ,,cum-se-cade“ ne mai pot vizita.

(Am scris intenționat despărțit ca să vă dați seama că acest ,,cum se cade“, ar trebui înlocuit cu un foarte necesar ,,cum se ridică“).
Ce s-ar face astfel de oameni bisericoși bolnavi de spiritul fariseic dacă ar reveni Domnul Isus printre noi? L-ar acuza și ei că este ,,prietenul păcătoșilor“? L-ar ocărî și ei pentru că stă cu vameșii și cu prostituatele? L-ar anatemiza și ei pentru că intră în casele Zacheilor moderni? L-ar disprețui că își lasă picioarele atinse și spălate cu lacrimile prostituatelor ?

Unde sunt astăzi cei care poartă glasul profetic creștin în societate? Apostolul Pavel a răsturnat ,,lumea de atunci“ și a sfârșit-o cu capul tăiat, ca și TOȚI ceilalți apostoli. Nu mai murim ca și ei pentru că nu mai trăim ca și ei și pentru că nu ne mai implicăm ca și ei.

,,Creștinismul nostru“ a fost transformat într-o ,,sectă a eseneilor“ retrași din societate în deșertul de lângă Marea Moartă !!! Doar hainele monahale ne mai lipsesc ca să fim asemenea călugărilor.

P.S. – Scriu aceste cuvinte revoltat de comentariul unui ,,super sfânt“ retras din treburile societății și ,,mândru“ că-și trădează în fiecare zi misiunea încredințată de Dumnezeu. Oare pentru cei mai trăiesc astfel de oameni încă ,,în lumea“ pe care o disprețuiesc? Oare ei nu-i reproșează în ascuns lui Dumnezeu că nu-i ia încă acasă, în cer, unde le-ar fi cu mult mai bine? Că doar ei cred că treaba lor pe acest pământ a fost încheiată …

Scriu și ca să-mi exprim admirația celor care, călcând pe urmele ,,protestanților“ din comunism, nu se lasă adormiți de toate cele descrise mai sus, ci, veghind, strigă cât îi țin puterile. Admir un Cristian Ionescu, un Viorel Iuga și un Sami Tuțac, împreună cu mulțimile care au ieșit la mărturia stradală în cazurile Bodnariu și, mai nou, pentru apărarea definiției familiei instaurate de Dumnezeu.

Daniel Branzai