Care trebuie să fie atitudinea bisericii față de musulmanul convertit la creștinism?

Chemarea Bisericii Domnului Isus Hristos este să împlinească marea însărcinare a Domnului Isus de a vesti Evanghelia și de a face ucenici din toate neamurile.

“Ci voi veți primi o putere, cînd Se va pogorî Duhul Sfînt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, și pînă la marginile pămîntului” (Fapte 1:8)
În vederea atingerii scopului său Biserica Domnului Isus trebuie să fie bine informată cu privire la ceea ce se întâmplă în jurul ei și, în același timp, să rămână credincioasă lui Hristos, proclamînd și trăind Evanghelia cu claritate, compasiune și integritate.

Mulți pastori și lideri ai bisericilor din țările musulmane, și nu doar, critică prea mult islamul și prea puțin fac ca să câștige pe musulmani pentru Hristos. De frică ca bisericile lor să nu fie explodate sau persecutate de guvern sau musulmanii radicali cei mai mulți din ei refuză să accepte în biserică pe musulmanii convertiți la creștinism. Facem lucrul acesta pentru că suntem suspicioși față de musulmanul convertit.

„Am fost lăsat într-un deșert și nu am nicio casă. Cultura creștină este ciudată și ei sunt mereu suspicioși față de mine. Familia mea mi-a spus că sunt mort pentru ei. Sunt un om fără patrie, fără o familie.” (Mărturia unui musulman convertit)
Recent am auzit istoria unui prieten care a câștigat pentru Hristos pe un musulman. Pastorul bisericii din care face parte nu s-a bucurat pentru aceasta și nici nu i-a permis pretenului meu să invite pe musulmanul nou convertit la creștinism în biserica din care face parte el. Motivul pentru care pastorul bisericii nu i-a permis musulmanului convertit la creștinism să vină la biserică a fost teama față de autorități și grupurile radical islamice.

Liderii bisericilor creștine sunt chemați să accepte treptat și să implice pe musulmanul nou convertit în grupe de studiu biblic, grupe de rugăciune, părtășie cu diferite familii creștine și în cele din urmă în biserică. Apostolul Pavel, după ce s-a convertit la creștinism, a fost acceptat treptat de către creștinii din Damasc și Ierusalim în familia Domnului Isus Hristos.

“În Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: “Anania!”, ,,Iată-mă Doamne,„a răspuns el. Și Domnul i-a zis:,,Scoală-te, du-te pe ulița care se cheamă,Dreaptă,`și caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă; și a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrînd la el, și punîndu-și mînile peste el, ca să-și capete iarăș vederea„. ,,Doamne,„a răspuns Anania,,,am auzit dela mulți despre toate relele, pe cari le-a făcut omul acesta sfinților Tăi în Ierusalim; ba și aici are puteri din partea preoților celor mai de seamă, ca să lege pe toți cari cheamă Numele Tău. Dar Domnul i-a zis:,,Du-te, căci el este un vas, pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Nemurilor, înaintea împăraților, și înaintea fiilor lui Israel; și îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu„. Anania a plecat; și, după ce a intrat în casă, a pus mînile peste Saul, și a zis:,,Frate Saule, Domnul Isus, care ți S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimes ca să capeți vederea, și să te umpli de Duhul Sfînt„. Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; și el și-a căpătat iarăș vederea. Apoi s-a sculat, și a fost botezat. După ce a mîncat, a prins iarăș putere. Saul a rămas cîteva zile cu ucenicii, cari erau în Damasc. Și îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu. Toți ceice-l ascultau, rămîneau uimiți, și ziceau:,,Nu este el acela care făcea prăpăd în Ierusalim, printre ceice chemau Numele acesta? Și n’a venit el aici ca să-i ducă legați înaintea preoților celor mai de seamă?„ (Fapte 9:10-21)
Anania și ucenicii din Damasc au acceptat treptat pe Pavel în familia lui Hristos. Pentru a fi acceptat în familia lui Hristos, Pavel a trebuit să dovedească că este urmașul lui Hristos prin trăirea și propovăduirea Evangheliei. Același lucru îl vedem și în biserica din Ierusalim.

Cînd a ajuns în Ierusalim, Saul a căutat să se lipească de ucenici; dar toți se TEMEAU de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic. (Fapte 9:26)
Atunci Barnaba, unul din ucenici, l-a luat pe Pavel și l-a prezentat la apostoli.

Atunci Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli, și le-a istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, și cum în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus. De atunci se ducea și venea împreună cu ei în Ierusalim, și propovăduia cu îndrăzneală în Numele Domnului. (Fapte 9:27-29)
Bazat pe exemplul ucenicilor din Damasc și a lui Barnaba, liderii creștini nu au niciun motiv să se teamă de Islam sau de musulmani. Frica ne împiedică să vestim Evanghelia vecinilor noștri musulmani și să-i acceptăm în comunitatea creștină. Teama ne face să refuzăm expunerea erorilor islamului și să stăm tari și curajoși pentru a apăra Cuvântul lui Dumnezeu.

Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință. (2 Timotei 1:7)
Să fim gata, deci, să le spunem un bun venit musulmanilor convertiți la creștinism în familia Domnului Isus Hristos și să-i învățăm Sfintele Scripturi ca să crească în credință și propovăduirea Evangheliei.

Sursa: moldovacrestina.md