Cartea Vietii

Intai sa iti spun ce nu inseamna stergerea din Carte. A fi sters nu inseamna ca cineva isi pierde mantuirea. Exista multe versete care arata clar ca mantuirea nu se poate pierde. Ea este tot atat de desavarsita ca lucrarea Domnului Isus la cruce si nu putem sa o pierdem deoarece nu ne este incredintata noua. Aici trebuie sa intelegi ca exista trei aspecte ale mantuirii, dupa cum sunt trei parti ale fiintei noastre ( vezi 1 Tesaloniceni 5.23).
Mintuirea duhului – este echivalenta cu nasterea din nou – este ceea ce aduce in cel credincios o faptura noua din Dumnezeu, o faptura incoruptibila in sine si care va mosteni promisiunile Domnului Isus. Pentru a primi aceasta noua fiinta, se cere doar credinta, care este si ea un dar de la Dumnezeu. Numai aceasta! Potrivit cu Efeseni 2.8: mantuire prin har, prin credinta!

 

Mantuirea sufletului – ( vezi 1 Petru 1.9) este un rezultat al vietii de credinta, o finalitate a ei. Este mantuirea in sens de transformare dupa chipul Domnului ( 2 Corinteni 3.18) in aspecte practice de viata. Aceasta mantuire a sufletului trebuie dusa la capat „ in frica si cutremur” ( Filipeni 2.12). este acel aspect al mantuirii care priveste izbavirea, nu de pacate, ci de pacat ca putere dominatoare in viata, izbavire de „eu”, in ultima instanta izbavire de proprie vointa. Desi aceste aspecte sunt tratate pe larg in multe texte din Noul Testament si ilustrate in situatii si personaje ale vechiului Testament, totusi nu gresim daca spunem ca textul fundamental care trateaza subiectul este Romani 7 si 8 prima parte.
Mantuirea trupului – se va manifesta la venirea Domnului, prin transformare pentru cei in viata si prin inviere pentru cei adormiti.
In toate aspectele mantuirii, Domnul Isus este direct implicat, iar pierderea unuia dintre cei credinciosi ar fi o nedesavarsire a lucrarii Sale, lucru pe care sigur nu il putem admite. Domnul Insusi admite ca nimeni nu ne va smulge din mana Lui ( ce ridicol ar fi ca cineva sa sugereze ca nimeni nu ne va smulge, dar putem sa ne smulgem noi…). Mantuirea noastra implica in cel mai inalt nivel Persoana si lucrarea Domnului, asa incat „chiar daca noi suntem necredinciosi, El ramane credincios pentru ca nu se poate tagadui singur” ( 2 Timotei 2.13).
Este important acum sa remarcam un lucru: dintre cele trei aspecte ale mantuirii numai cel almantuirii sufletului este prezentat ca un proces indelung si in care omul are o responsabilitate inaintea lui Dumnezeu. Harul mantuirii ( duhului – nasterea din nou – viata vesnica ) l-am primit „atunci cand am crezut”. Nemurirea, neputrezirea este un proces care are loc la venirea Domnului „intr-o clipa, o clipeala din ochi”. Dar in ceea ce priveste transformarea dupa chipul Domnului, manifestarea caracterului Sau in viata practica, aceste lucruri necesita timp si sarguinta din partea celui credincios. El face acestea nu pentru a ajunge in cer, ci ca unul care are aceasta certitudine. Asa ne invata Domnul in Ioan 14. el spune ca avem un loc asigurat si stim cine este Acela care ni-l pregateste. De aceea, sa dovedim ca Il iubim, pazind poruncile Lui – poruncile Lui fiind suma tuturor indemnurilor practice din Scriptura cu privire la umblarea celui credincios calcand pe urmele Domnului Isus.
Dupa aceasta lunga introducere as vrea sa tragem o prima concluzie: mantuirea este sigura pentru ca depinde de El si nu de mine. Ceea ce tine de mine este doar straduinta de a fi tot mai mult asemenea Lui – straduinta care nu inseamna decat a renunta constient si permanent la propria vointa pentru a fi calauzit de Duhul Sfant in fiecare clipa din viata. De modul cum ne achitam aceasta responsabilitate depinde rasplatirea pe care o vom primi ( 2 Corinteni 5.10 ), mantuirea, in sensul de a ajunge in cer, fiind sigura chiar si pentru credinciosul care ( ipotetic ) nu ar primi rasplatire ( 1 Cor. 3.15 ).
Acum, cateva cuvinte despre Carte, Carti. Exista mai multi termeni:
Cartea Ta ( Exod 32.32, Ps. 139. 16)
Carta Vietii ( Apocalipsa 20.15 )
Carta Vietii Mielului ( Apocalipsa 13.8 )
carti cu faptele oamenilor ( Apocalipsa 20.12)

Fara sa fi cautat in toate locurile in care acest subiect este mentionat, as vrea sa scot in evidenta cateva, alaturi de explicatiile pe care le-am gasit referitor la ele.
Exod 32 ne prezinta doua dificultati, una legata de cererea lui Moise, cealalta in legatura cu raspunsul lui Domnului. In cea dintai privinta prefer sa transcriu un citat al unui frate binecunoscut, acum la Domnul: „Moise, plin de zel pentru popor, dar dand la iveala limite in intelegere, comportandu-se intr-un mod pe care Dumnezeu l-a permis pentru invatatura noastra, propune poporului sa incerce, urcand din nou pe munte, a obtine ispasire pentru pacatul lor. In privinta acestei mijlociri pe care el urma sa o faca, se exprima cu „poate”. El cere lui Dumnezeu sa-l stearga din Cartea Sa, decat sa vada pe popor fara putinta de a fi iertat. Dar Dumnezeu refuza,; si chiar daca in urma mijlocirii lui Moise, poporul este crutat si asezat sub caile rabdarii si ingaduintei Sale, totusi fiecare israelit ramanea sub povara responsabilitatii inaintea lui Dumnezeu, ramanea sub lege. Astfel, Dumnezeu spune ca pe cel care a pacatuit, pe acela il va sterge din Carte.”
Prin urmare medierea lui Moise a avut valabilitate in sensul acesta: ca Dumnezeu, in suveranitatea Sa, sa ierte poporul si sa-l readuca sub guvernarea Sa, o guvernare ale carei principii le vom vedea mai apoi in descrierea Scripturii. Dar aceasta mediere nu putea ispasi pacatele israelitilor, astfel incat ei sa fie la adapost de efectele si de sabia legii ( de aceea, aceasta revelatie a lui Dumnezeu, desi arata un Dumnezeu plin de bunatate, este numita de apostolul Pavel „ o slujba a mortii si a condamnarii” – 2 Corinteni 3.3, 7.9. Pentru ca atat timp cat poporul era inca sub lege, cu cat Dumnezeu era mai bun, cu atat poporul era mai vinovat). Moise primeste porunca de a conduce poporul la locul randuit si i se spune ca un inger va merge inaintea lor.
Remarcam in fata acestor lucruri marea diferenta dintre lucrarea lui Moise si cea a scumpului nostru mantuitor. Hristos coboara din locul locuintei sale, din sanul tatalui, pentru a face voia Sa. Si, desi a tinut legea ( in loc sa sfarme tablele ei – semne ale legamantului dintai in fata exigentelor carora omul era total incapabil ), El poarta totusi pedeapsa pentru incalcarea ei. Apoi, odata implinita ispasirea, se intoarce in cer, nu cu un trist „poate” pe buze, care s-ar fi topit repede in fata sfinteniei lui Dumnezeu, ci cu insusi sangele Sau scump, semna al ispasirii implinite si al statornicirii noului legamant. Iar valoarea acestui sange nu putea fi indoielnica in fata Dumnezeului inaintea Caruia era prezentat.
Ramane o problema aparent nerezolvata inca, in contextul discutiei noastre, si anume afirmatia ca cel care a pacatuit va fi sters din Carte. Cartea Vietii aici este simplu termenul folosit pentru registrul in care sunt inscrisi cei vii care traiesc. Exista deci o carte in care sunt scrisi toti cei care sunt vii fizic. Din aceasta carte numele poate fi sters in sensul ca persoana respectiva moare. Acesta e sensul versetelor din Exod 32 si Ps 69.28. a fi sters din aceasta carte inseamna a muri fizic, ca o consecinta a judecatii lui Dumnezeu fie asupra celor care pacatuisera in pustiu ( Exod 32 ) fie asupra celor care L-au rastignit pe Domnul Isus ( Ps. 69 ) – toti acei iudei care refuzand harul isi atrag pedeapsa aspra a legii. Ei nu numai ca sunt stersi din carte vietii fizice ( in varianta in greceste a Vechiului Testament se foloseste termenul de „carte a celor in viata” ) dar nu sunt nicidecum inscrisi in cartea vietii eterne impreuna cu cei drepti ( Ps. 69.28). sa mai remarcam un aspect, si anume: cartea vietii fizice pe pamant este numita si cartea lui Dumnezeu „Cartea Ta” ( exod 32, Ps. 139.16).
Cartea vietii eterne ( sau cartea vietii Mielului ) este registrul in care sunt scrisi toti cei care au prin credinta viata eterna ( lucru valabil pentru toti credinciosii din toate timpurile, in virtutea lucrarii Domnului de la cruce). Din aceasta carte nimeni nu poate fi sters.
Deci, cand citim „cartea vietii”, trebuie din context sa intelegem daca este vorba de cartea vietii fizice ( Exod 32.33, Ps. 139.16, Ps. 69.28 ) sau daca e vorba de cartea vietii eterne ( Filipeni 4.3, Apoc. 22. 12, 15).
In Daniel 21.1 gasim si o alta „carte”, fara alt cuvant care sa o descrie, acolo fiind vorba de ramasita credincioasa a lui Israel. Mai este mentionata o carte in Ps. 40 – este cartea planului lui Dumnezeu. Acelasi lucru este reluat in Evrei 10 – sulul cartii.
In Apocalipsa gasim mentionate si alte carti – se foloseste pluralul. Acolo sunt inscrise faptele celor morti, nemantuiti. Mortii nemantuiti vor fi judecati dupa faptele lor. Aceste fapte sunt rele – pentru ca au iubit mai mult intunericul decat lumina ( Ioan 3.19 ) – iar Dumnezeu este drept sa-i trimita in iad. Se mai face insa o verificare – ca o confirmare – aratandu-se ca numele lor nu sunt scrise in cartea vietii. Aceasta inseamna ca cei necredinciosi nu vor primi o pedeapsa in functie de faptele lor, ci doar datorita faptului ca nu au primit viata eterna in dar.
Unii oameni inca stau in dubiu – ca si Pilat odinioara – „ce sa fac cu Isus, care se numeste Hristos?”. La o astfel de intrebare trebuie sa raspundem fiecare personal. Scriptura indeamna: „Crede in Domnul Isus si vei fi mantuit, tu si casa ta”; iar pentru noi cei credinciosi: „sfintiti in inimile voastre pe Hristos ca Domn”. Daca El este Mantuitorul tau ( aceasta o stie Dumnezeu conform 2 Timotei 2.19 si o stii si tu personal – Romani 8. 16, 16 ) se cuvine sa-i dai intaietate absoluta in inima ta, acolo de unde ies izvoarele vietii. Aceasta inseamna sa-L sfintesti ca Domn.
Si inca un lucru: El ne poate tagadui – in ceea ce priveste marturia noastra pentru El in aceasta lume; dar nu ne va refuza niciodata accesul in cer pentru ca nu Se poate tagadui pe Sine. Aceasta este sensul textului din 2 Timotei 2.11-13.
Cand marturia poporului Israel era falimentara, cand Daniel nu avea nici un argument pentru a cere restaurarea natiunii, i-a mai ramas prin credinta un singur lucru de spus: „pentru Tine” ( Daniel 9.19 ). Esenta, motivatia si siguranta mantuirii noastre nu se gaseste la noi ci la El. Iar daca obisnuim sa scriem El cu „E” mare, atunci adu-ti aminte ce spune Pavel: „stiu in Cine am crezut”.