„Cine este cu adevărat mare?” – Dan Boingeanu

Dorinţa după mărire încearcă fiecare persoană. Cu toţii ne dorim să fim acea persoană în faţa căreia ceilalţi să-şi ridice pălăria, nu-i aşa? În copilărie doream să creştem mari, iar la maturitate ne dorim să avem mari posesiuni materiale şi o înaltă poziţie socială, care să ne asigure mare putere, mare influenţă şi o mare independenţă.

Cu siguranţă că aceste gânduri de mărire l-au încercat şi pe Zacheu. Citind Cuvântul lui Dumnezeu, descoperim că în anumite domenii, el chiar a şi ajuns mare. Era mai marele vameşilor, avea mari bogăţii şi o mare autoritate, de agent al Romei în Ierihon. Fiind vameş, el colecta toate taxele privind comerţul, circulaţia mărfurilor şi a persoanelor.

Ştim aceasta, fiindcă aşa l-a prezentat evanghelistul Luca, spunând: „ Isus a intrat în Ierihon şi trecea prin cetate. Şi un om bogat numit Zacheu, mai marele vameşilor, căuta să vadă care este Isus:” (Luca 19:1-2/a).

Dar, cu toate acestea, în realitate, Zacheu era un om mic de statură. Însă, el nu a fost mic numai din punct de vedere al staturii fizice, fiind uşor asemănat cu piticii din povestea „Albă ca zăpada”, ci, a fost şi văzut mic de către ceilalți iudei. Pentru că s-a pus în slujba unei naţiuni străine, iudeii şi mai ales fariseii, îi priveau pe vameşi ca fiind oamenii ce nu mai meritau să fie consideraţi evrei, fiindcă şi-au trădat ţara şi neamul. Aceştia nu mai urmăreau respectarea Legii lui Dumnezeu, ci interesul personal şi cel al vrăjmaşilor lui Israel.

Datorită acestui fapt, fariseii considerau că a te asocia cu vameşii, însemna cel mai mare păcat. O dovadă în acest sens este acuzaţia pe care aceştia au adresat-o Domnului Isus, fiindcă El stătea la masă cu vameşii şi păcătoşii (Mat.9:10-11).

Pe lângă acestea, Zacheu era mic şi din punct al stării spirituale. Vameşii nu se găseau printre oameni religioşi care păzeau Legea lui Dumnezeu, ci, mai degrabă se numărau printre cei ce săvârşeau cele mai grozave păcate de înşelătorie, imoralitate şi desfrâu. El însuşi a mărturisit că sunt oameni pe care i-a nedreptăţit (Luca 19:8), iar Domnul Isus îi pune vameşii pe aceeaşi listă alături de femeile imorale, spunând: “Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg inaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu!” (Mat.21:31).

Deşi Zacheu a fost un om mic de statură, mic din punct de vedere al statutului social şi cel al stării spirituale, studiind Cuvântul lui Dumnezeu, descoperim că el a ajuns un om mare, dar nu prin ceea ce era, sau a reuşit să realizeze, ci, prin ceea ce a experimentat şi a primit la întâlnirea cu Domnul Isus. Astfel, putem spune că el a ajuns un om mare:

1. Datorită experienţelor pe care le-a trăit

Dorind să-L vadă pe Domnul Isus, Zacheu s-a urcat într-un dud de la marginea drumului pe care trecea Domnul, pentru ca să nu mai fie împiedicat de mulţime. Experienţa pe care a trăit-o, a fost însă mult mai mare decât ceea ce şi-a dorit, fiindcă Domnul Isus s-a oprit în dreptul dudului, l-a chemat pe nume şi s-a oferit să meargă cu el acasă (Luca 19:4-5). Acest fapt arată că Domnul Isus ştie cine suntem, unde suntem şi năzuinţele pe care le avem, iar cei ce caută pe Domnul, au parte întotdeauna de mai mult decât s-au aşteptat.

2. Datorită darului pe care l-a primit

Zacheu a avut privilegiul nu numai să-L vadă pe Domnul Isus, ci să şi primească cel mai mare dar pe care Domnul îl oferă. Fiindcă a crezut spusele Domnului, a ascultat şi a coborât în grabă din dud şi şi-a deschis casa ca să-L primescă pe Domnul, el a primit darul mântuirii. Însuşi Domnul Isus a declarat în faţa celor ce-L acuzau că a intrat să găzdiuască la un om păcătos, spunând:” Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta” (Luca 19:9).

Ce minune! Cel mai mare păcătos, a primit cel mai mare dar! Dacă la intrarea în Ierihon, Domnul Isus a vindecat un om de orbire fizică (Luca 1835-43), trecând prin cetatea Ierihonului, El, a vindecat un om de orbire şi moarte spirituală, oferindu-i mântuirea. Mântuire înseamnă izbăvire din robia păcatului (Rom.6:15-23;Ef.2:1-8), eliberare de prezenţa păcatului (2 Cor.3:18;1Ioan 3:2) şi salvare de pedeapsa pentru păcat (1Tes.1:9-10;Rom.5:8-11).

Dacă încă n-ai primit darul mântuirii, oferta Domnului Isus este şi pentru tine, fiindcă: „Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut” (Luca 19:10), iar promisiunea Domnului este: „ Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit” (Marcu 16:16). De aceea: „ Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura, se ajunge la mântuire…” (Rom.10:9-10).

3. Datorită statutului pe care l-a dobândit

Dacă în ochii conaţionalilor săi, Zacheu era considerat „un om păcătos”, Domnul Isus l-a prezentat a fi: „fiul lui Avraam” (Luca 19:9/b). Fiind evreu, Zacheu era un fiu al lui Avraam după obârşie, dar, fiindcă L-a întâlnit pe Domnul Isus şi a crezut în El, Zacheu a ajuns un fiu a lui Avraam şi prin credinţă. Apostolul Pavel a evidenţiat acest fapt spunând: „..Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire. Înţelegeţi și voi dar, că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinţă.” (Gal.3:6-7).

Însă, cei ce cred în Domnul Isus şi îl primesc ca Domn şi mântuitor personal, dobândesc un statut mult mai înalt, cel de „fiu a lui Dumnezeu!”. Acest fapt este confirmat de mărturisirea apostolului Ioan, care arată că: „..tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” (Ioan 1:12-13).

4. Datorită lucrărilor pe care le-a înfăptuit

Zacheu a rămas pe paginile Bibliei ca un om mare şi datorită exemplului pe care ni l-a lăsat. În faţa Domnului Isus şi a tuturor celor ce erau prezenţi în casa lui, el a confirmat mântuirea, spunând:”.…jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.” (Luca 19:8/b).

Ce angajament măreţ! Acesta nu conţine numai vorbe frumoase, ci, descoperă o acţiune hotărâtă şi o dăruire costisitoare. Acest fapt arată că după întâlnirea cu Domnul Isus, Zacheu avea alte priorităţi în viaţă. Nu mai căuta bogăţiile trecătoare ale acestei lumi, ci, pe cele veşnice, oferite de Dumnezeu.

Confruntat cu Adevărul şi cu dragostea lui Dumnezeu, Zacheu a dovedit o pocăinţă practică. Şi-a făcut ordine în viaţă, împărţind săracilor jumătate din avuţie, iar pe cei pe care i-a nedreptăţit, i-a recompensat împătrit.

Cunoscând exemplul lui Zacheu şi modul în care acesta a ajuns un om mare, te întreb: te consideri a fi cineva? Nu cumva alergi din zori şi până noaptea târziu, ca să ajungi un om mare prin ceea ce poţi realiza? Dacă eşti îmbătat de acest fel de măreţie, aş dori să îţi spun că fără Hristos nu eşti nimic, şi nici nu poţi face nimic (Ioan 15:5).

De aceea, te îndemn să crezi în Domnul Isus, să-L asculţi necondiţionat şi să-L pimeşti ca Domn şi mântuitor în inima şi în casa ta. Făcând aceşti paşi, vei fi cu adevărat un om mare, prin experienţele pe care le vei trăi, darurile pe care le vei primi, statutului pe care îl vei câştiga şi lucrărille pe care le vei face pentru Domnul şi pentru cei din jurul tău.

Pastor Dan Boingeanu

Sursa: www.misiune.ro