Consecintele dramatice ale neascultarii de Dumnezeu: faliment spiritual, nenorociri si dezastre

Un cuplu de peste 80 de ani a fost intrebat intr-o zi: Cum ati reusit sa rezistati impreuna, fideli unul altuia, si atata vreme, fara sa va despartiti? „Raspunsul a fost: Noi suntem dintr-o generatie in care daca un lucru se strica, il reparam si nu il schimbam!”

I-a cuprins pe toti dorul de iesire. S-au saturat de salariile mizere din invatamant, din sanatate, din comert, din industrie si au suficiente motive sa plece. Ies oamenii in strada sa protesteze impotriva pensiilor speciale, ies sirienii din tara lor, ies refugiatii si violeaza fetele europenilor pentru ca sunt mai dezbracate decat ale lor, ies oamenii kamikaze, elegant imbracati, in supermarketuri, in aeroporturi, in statiile de metrou sau de autobuz si ies de pe lumea aceasta, ducand, impreuna cu ei, alte cateva zeci sau chiar sute de persoane nevinovate. Ies teroristii din barlog si se deplaseaza pe jos mii de kilometri ca sa poata intra intr-o tara unde e prea multa liniste, libertate si civilizatie.

Ies musulmanii si se lupta cu crestinii pentru ca acestia din urma deranjeaza si ofenseaza pe toata lumea, trebuie eliminati. Ies oamenii pe strada si-si etaleaza, prin tot felul de carnavaluri, marsuri si mitinguri deocheate, noile orientari si pretentii la eradicarea discriminarii.

Ies politicienii dintr-un partid si intra in altul, unii ies sa atace pentru ca timpul de pace si liniste ne-a deranjat pe toti. Ies oamenii din relatii de cuplu de zeci de ani, dand vina pe nepotrivire de caracter. Ies adolescentii din familie si se muta singuri, fiindca vor independenta, insa, ce ma ingrijoreaza foarte mult, foarte multi ies din normalitate! Cine vrea normalitate azi? S-au saturat de banalitatea casatoriei dintre un barbat si o femeie, de educatia sacra primita de copii in familie, de curatia sufletelor si trupurilor noastre!

Ceea ce ma surprinde, este faptul ca toti vor sa iasa, adica omul nu-si mai gaseste locul in ceea ce a fost foarte bun pana mai ieri! De fapt, omul, inca de la inceputuri a vrut sa iasa pe poarta Edenului, nemultumit de prea binele experimentat in prezenta lui Dumnezeu! A dorit sa vada si ce e dincolo. Ce este cel mai trist, insa, e faptul ca omul, in limitarile gandirii lui, nu prea se gandeste la consecintele iesirii. Ce gaseste dincolo de gardul care-l inconjoara? Ce e dincolo de iesirea dintr-o casnicie? Fiindca daca am constientiza aceasta, nu ne-am prea grabi sa iesim! E usor sa iesi, dar e greu sa faci pasii urmatori.

Ce-ar trebui sa ne ingrijoreze este iesirea omului din sfintenia, pocainta, dreptatea, voia lui Dumnezeu! Iesirea din armonia familiei, a unitatii, partasiei, a valorilor curate, a principiilor biblice. Lasa asa de usor in urma usa „ingradirii” din prezenta Creatorului si intra atat de entuziasmat pe usa falimentului spiritual, a nenorocirii si a dezastrului. De ce vrea omul sa traiasca fara Dumnezeu? Simplu: vrea libertate din inchisoare, sa traiasca pe picioarele lui, si-si fie singurul stapan. De ce cauta omul mai repede iesirea decat intrarea?

Ce ma face sa am emotii este ca omului, intr-o zi, i se va arata usa de iesire si va fi obligat sa iasa pentru totdeauna! Va fi momentul cand va auzi: Plecati, caci nu va cunosc! Pentru a impiedica aceasta iesire ar trebui sa luptam! Ce se va intampla cu aceasta civilizatie gata tot timpul de fuga si pornita pe iesire? Ca sa nu fii scos atunci din Rai, intra acum intr-o relatie stransa cu Creatorul tau. Intra pe poarta crucii, unica decizie care deschide calea catre un loc sigur. Cauta aceasta poarta, nu vei regreta ce vei gasi dincolo de ea. Gustati sa vedeti ce bun este Domnul! E mai bine inauntru decat afara!

Intrati cei care va simtiti singuri si ai nimanui! Este o tara care va primeste cu bratele deschise, este lumea lui Dumnezeu, este Imparatia Sa atat de minunata!

Pastor Sorin Dumitru Cigher

Sursa: afirmativ.com