Creștinismul ”musculos”, efeminarea bărbaților occidentali, invazia musulmană și alte probleme (hermeneutice)

Credeți sau nu, dar o asemenea mișcare chiar a existat. La creștinismul musculos mă refer. Prima dată am rîs cînd am descoperit sintagma. În căutările mele legate de Fabrica de Bărbați și în căutările după articole legate de Epistola către Evrei, am dat peste așa ceva. Chestiunea este interesantă. Pe de o parte este clar că trăim o criză a masculinității în Vest, pe de altă parte, în contrabalans, reapar, motivate mai bine sau mai prost hermeneutic, mișcări de re-masculinizare, pînă la exces, a creștinilor în fața invaziei musulmane, invazie la care nu ne găsim echilibrul în reacție, fie ne panicăm isteroid, fie sîntem blegi de-a binelea. Ce vom face? Formăm trupe paramilitare conduse de cine știe ce luptător de arte marțiale, stăm cuminți și așteptăm să ne fie violate în stradă fiicele și soțiile? Greu de găsit echilibrul, nu-i așa? Pînă atunci să ne uităm puțin la ce s-a întîmplat în perioada victoriană, perioadă de mari frămîntări politice și economice.

Metaforele atletice nu sînt o raritate în literatura antichității. Sînt cunoscute jocurile Panateniene, jocurile Olimpice, pomenite în scrierile autorilor precreștini. Fiecare tînăr bine educat, deci cu șanse la a realiza un text, ar fi trebuit să treacă și prin formarea fizică, cariera militară și munca educativă în procesul de cultivare. Este mai mult decît posibil ca apostolul Pavel, fiind educat într-o școală cu influențe greco-romane, la picioarele lui Gamaliel, să fi avut experința Gymnasium-ului, de asemenea, autorul Epistolei către Evrei.

Metaforele atletice, alături de cele militare și agricole apar în scrierile pauline, în Iacov și în epistola către Evrei. De-a lungul istoriei creștine aceste ilustrații nu au căpătat în general importanță mai mare decît alte metafore (metaforele arhitecturale, biologice, naturale).
Odată cu apariția primelor semne ale mișcării feministe, drept răspuns la stimul, s-a creat un văd de gîndire care a permis redefinirea relației dintre cele două sexe și chiar calificarea creștinismului drept creștinism eroic, războinic, viril.
Această dinamică pune o problemă importantă: relația dintre teologia biblică și ideologia vremii. Metaforele masculinității reprezintă un posibil caz pentru a studia cîteva coordonate precum reacția teologiei moderne la cultura contemporană ei.

Din punct de vedere sociologic este un fapt că masculinitatea este în profundă criză. Cauzele sînt multiple, efectele vizibile.
Situația alegerilor din Statele Unite reprezintă un vîrf al unui iceberg care a cumulat materia în ultimii zeci de ani.
Ca reacție la aceste evenimente, ca răspuns la criza căsniciei, a agresiunii feministe, există grupuri ideologice care răspund cu efect de pendul la efeminarea și diluarea identității masculine, la pierderea valorilor tradiționale în dreptul familiei.

Efectul de pendul însă poate fi la fel de periculos. Epoca victoriană ne-a făcut cîteva daruri otrăvite, pe lîngă cîteva afirmări ale valorilor feminității și masculinității.
Metaforele masculinității din Evrei capitolul 12 capătă nuanțe îngroșate prin scoaterea din context în încercarea de promovarea a unui creștinism care suportă calificări suplimentare.
În principiu, orice creștinism cu nuanțare este în plină eroare. Un creștinism definit ca muscular christianity devine la fel de monstruos prin implicațiile antropologice ca oricare altă calificare de genul feminine christianity sau gay christianity et c.

Media, în special cea din Statele Unite, a promovat cîteva staruri în situațiile în care își profesează credința în mod public. Afișarea prin tatuaj, la vedere, prin vopsele faciale a unor versete iconice, gen Ioan 3:16, dincolo de latura benefică a mărturiei publice a credinței, creează prin alăturare, o confuzie.
Se formează un context mult mai complicat, în care doar eroul dur, jucătorul de fotbal american, luptătorul de wrestling, alergătorul de cursă lungă, în general masculii musculoși, duri, transpirați, își profesează credința simplă, directă, facilă.

Ați văzut sportive femei făcînd același lucru?
Are acest lucru vreo legătură cu proasta poziționare a noastră față de textele Scripturii sau a Scripturilor aduse în locuri și în contexte nepotrivite cu mărturia creștină completă.

Are creștinismul de-a face cu lupta cu sine, atitudinea dură față de păcat, împotrivirea pînă la sînge, purtarea aspră cu trupul, comportamente care ne conduc mai degrabă la un mod de raportare masculin? Da!

Sînt acestea recomandări și pentru surori? Sigur!

Putem manipula textele să spună ce dorim noi și să formăm mișcări în mișcare, subculturi ideologic manipulate în interiorul creștinismului. Sigur! Toate acestea sînt posibile. Periculolul este tot timpul asupra noastră. Este o asemenea mișcare pericolul sau soluția?

Cu toate acestea merită să imaginăm o mișcare de genul Promise Keepers sau altele asemenea ei, care să ne aducă aminte de rolul și funcțiile bărbaților în familia creștină? Da, ar fi de dorit, cu tot pericolul unor exagerări și deraieri.

Cu prudență, conștienți de limitele și de pericolele generate de manipularea hermenutică a unor metafore militare sau atletice în textele noutestamentare, să sperăm că bărbații creștini vor găsi modalitatea de a se manifesta în continuare eroic, curajos, cavaleresc, fără a uita camaraderia, curiozitatea aventurii, dedicarea totală în slujba unor idealuri care merită sîngele nostru.

Sursa: mariuscruceru.ro