Şi, cum puteți dormi noaptea liniştiți, fraților?! Voi, cei care nu ne vedeți… Voi, cei care nu auziți glasul mamelor disperate… Avramescu, Nan, Rădulescu, Smicală, Hermina, Sutton-Brădeanu, Racolța şi multe altele necunoscute… Glasul copiilor noştri chinuiți, abuzați, care mor câte puțin în fiecare zi pe cont propriu… În închisorile lor.
Uitați-vă prin Europa! Uitați-vă la noi acasă! Vă place ce vedeți?
Cât de rău poate să fie la tine acasă încât să pleci într-o zi şi să laşi totul baltă pentru geanta cu trucuri, a străinilor?!
Cât de rău poate să fie, totuşi, la noi acasă, încât să rămână atât de mulți dintre noi, tot mai mulți, de fapt, UITAȚI printr-o Europă, şi ea pe drumuri?!
Plătim ambasade întregi din banii contribuabilului. Să ne explice cu lux şi amănunte de ce este imposibil să ne întindă o mână de ajutor.
Plătim diplomați, experți în cunoaştere, cărora li se umple pieptul…
Cititi in continuare pe: rodiagnusdei.wordpress.com