Cum să îţi dezvolţi credinţa?

Isus a răspuns: „Tu zici: „Dacă poţi!”… Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” Mar_9:23

E impropriu spus. “Cum să îţi dezvolţi credinţa?”. De fapt nu noi suntem agenţii creşterii ei, ci circumstanţele. De aceea, corect ar fi „De ce să crezi în Dumnezeu în ciuda lor?”
În primul rând, cerul credinţei este mai înalt decât cerul ştiinţei. Experimentele fizicii/chimiei te duc până la un punct. Credinţa îl depăşte cu viteza luminii. Viaţa nu este doar matematică. Viaţa este mistică / taină pură. De aceea, există ceva mai real decât realitatea înconjurătoare. E divinul din natură, din istorie, din noi. Credinţa este simţul care îl poate percepe.

ÃŽn al doilea rând, cu cât sunt circumstanÅ£ele mai grele, cu atât credinÅ£a se cere a fi mai mare. Åžtii de ce? Pentru că Dumnezeu îţi pregăteÅŸte un munte mai înalt. Depinde cât de joasă a fost valea. Cât de grea ÅŸi întunecată. Cât de dificilă presiunea financiară. Cât de irealist profesorul sau ÅŸeful. Cât de dureroasă despărÅ£irea. Nu poÅ£i ajunge pe muntele binecuvâtărilor decât după ce ai trecut prin valea deciziilor. Pentru că nu pe munte se vede credinÅ£a, ci în vale. Acolo se Å£in hotarârile grele. Se iau ele dinainte, dar se testează la greu. Acolo se trec examenele mari – în vale. Pe munte… totul e lumină ÅŸi splendoare. De aceea să crezi în Dumnezeu în vale ca să te desfătezi de succes, de binecuvântări pe munte.
În al treilea rând, crede până la capăt. Nu te îneca ca ţiganul la mal. Încă puţin şi se ivesc zorii. Se va arăta Luceafărul de dimineaţă. Unii îl abandonează pe Dumnezeu, se compromit, disperă sau se deprimă chiar aproape de final. Boala ta poae fi spre vindecare. Relaţia aceea e spre însănătoşire. Situaţia financiară e spre rezolvare. Proiectul va lua amploare. Stai liniştit. Dar perseverează.
Pe pereţii de la Auschwitz stau şi azi scrise următoarele: „Cred în soare, deşi nu îl pot vedea de nori. Cred în Dumnezeu, deşi pare foarte departe acum.” Şi? Şi la 14.05.1948 s-a înfiinţat statul evreu după 2000 de ani de nori pe cerul evreiesc, culminând cu furtuna nazistă.
„Nu norul este veşnic, ci soarele-i acel / ce-nvinge şi rămâne Atotputernic El.”
Nu te rezuma „ştiinţific” la nori, priveşte prin credinţă la ce e după.
Crede în Dumnezeu.

prof. Gabi Braic, Cluj-Napoca, 28.04.2012