De ce biserica rămâne fără pastori din cauza lipsurilor financiare?

ÃŽntrebare:

De ce biserica rămâne fără pastori din cauza lipsurilor financiare?

Biserica Domnului Isus este condusă de slujitori cărora li s-a încredințat să păstorească turma lui Hristos de bună voie și după voia lui Dumnezeu, făcându-se pildă turmei. Ea, biserica, a avut întotdeauna o mare nevoie de slujitori dedicați lui Hristos, însă trebuie să constatăm cu tristețe că astăzi biserica duce o mare lipsă de lideri credincioși și ascultători de Hristos.
Una din cauzele pentru care slujitorii abandonează lucrarea de păstorire este lipsa financiară. Unii păstori, în timp ce desfășoară lucrarea de slujire în biserică, pentru a-și întreține familia financiar, trebuie să meargă și la un serviciu. Fac acest lucru, pentru că nu sunt salarizați de către biserică. Biblia ne spune că biserica trebuie să salarizeze pastorul. Totuși, consider că niciun slujitor nu trebuie să abandoneze lucrarea de slujire din cauza lipsei financiare. Apostolul Pavel nu a fost suportat financiar întotdeauna în lucrarea de propovăduire a Evangheliei. Atunci când a avut bani s-a dedicat în totalmente lucrării de provăduire și învățare a Cuvântului lui Dumnezeu (Filipeni 4:16), iar atunci când nu avea bani, făcea corturi (Fapte 18:3) și le vindea și cu banii câștigați continua să slujească bisericilor. Iată ce scrie apostolul Pavel atunci când a plantat biserica din orașul Tesalonic.

“Voi înșivă știți ce trebuie să faceți ca să ne urmați, căci noi n-am trăit în neorînduială, între voi. N-am mîncat de pomană pînea nimănui, ci, lucrînd și ostenindu-ne, am muncit zi și noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi. Nu că n-am fi avut dreptul acesta, dar am vrut să vă dăm în noi înșine o pildă vrednică de urmat.”
Dar poate cineva va spune că apostolul Pavel nu a avut familie, copii, școală, taxe de plătit etc. Se știe că apostolul Pavel în toate călătoriile sale misionare a fost însoțit de către ucenicii săi de care avea grijă să nu ducă lipsă de nimic. Prioritatea apostolului Pavel a fost Evanghelia, dar nu partea financiară. Pentru că a avut o atitudine de mulțumire în toate împrejurările vieții, partea financiară de care avea nevoie foarte mult este în umbra lucrării de propovăduire a Cuvântului lui Hristos.

“Am avut o mare bucurie în Domnul, că, însfîrșit, ați putut să vă înoiți iarăș simțimintele voastre față de mine. Vă gîndeați voi la așa ceva, dar vă lipsea prilejul. Nu zic lucrul acesta avînd în vedere nevoile mele; căci m’am deprins să fiu mulțămit cu starea în care mă găsesc. Știu să trăiesc smerit, și știu să trăiesc în belșug. În totul și pretutindeni m’am deprins să fiu sătul și flămînd, să fiu în belșug și să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întărește. Dar bine ați făcut că ați luat parte la strîmtorarea mea. Știți voi înșivă, Filipenilor, că, la începutul Evangheliei, cînd am plecat din Macedonia, nicio Biserică n’a avut legătură cu mine în ce privește,,darea„și,,primirea„afară de voi. Căci mi-ați trimes în Tesalonic, odată, și chiar de două ori, ceva pentru nevoile mele. Nu că umblu după daruri. Dimpotrivă, umblu după cîștigul care prisosește în folosul vostru. Am de toate, și sînt în belșug. Sînt bogat, de cînd am primit prin Epafrodit ce mi-ați trimes,-un miros de bună mireasmă, o jertfă bine primită și plăcută lui Dumnezeu.” (Filipeni 4:10-18)
O altă cauză pentru care biserica rămâne fără păstori este că nu înțelege importanța de a susține financiar pastorul. În Epistola către Galateni apostolul Pavel spune:

Cine primește învățătura în Cuvînt, să facă parte din toate bunurile lui și celui ce-l învață. Nu vă înșelați:,,Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit„.Ce samănă omul, aceea va și secera. Cine samănă în firea lui pămîntească, va secera din firea pămîntească putrezirea; dar cine samănă în Duhul, va secera din Duhul viața vecinică. (Galateni 6:6-8)
Administrarea banilor este un test pentru fiecare creștin. Felul cum administrăm banii ne arată care sunt prioritățile inimii noastre. Bazat pe principiul semănării și seceratului, îndemnul apostolului Pavel este să facem parte din toate bunurile noastre pastorului sau învățătorului care ne învață din Cuvântul lui Dumnezeu. Nimeni nu poate evita legea semănatului și seceratului, de aceea Pavel accentuează: “Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Cuvântul “batjocorit” înseamnă “a prosti, a trata cu dispreț”. Dumnezeu nu va lăsa ca lucrătorul Său să fie disprețuit și tratat rău de către cei pe care fie îi învață, fie îi păstorește. Domnul Isus a spus ucenicilor Săi: “vrednic este lucrătorul de plata sa” (Luca 10:7).

A nu susține financiar pastorul bisericii este o batjocură la adresa lui Dumnezeu. Se întâmplă că biserica susține slujitorul, dar vrea să-l controleze prin acordarea suportului financiar. Biserica poate să-l șantajeze și să-l tiranizeze pe păstor să predice ceea ce doresc ei să audă și dacă cumva slujitorul predică ceva ce îi deranjează, îl amenință că nu o să-i mai acorde suport financiar. Desigur, aceasta este o modalitate greșită de a trata pe slujitor.

O altă părere este “De ce trebuie să îi dau slujitorului când el are?” Această părere vine din invidie, nu dintr-o atitudine de mulțumire și apreciere față de învățătura primită și faptul că a fost instruit în Cuvântul lui Dumnezeu.

O altă părere greșită este “Nu cumva îi dăm prea mult?” Niciodată nu este prea mult pentru cel ce seamănă sămânță duhovnicească. Pavel spune: „și ce dacă vom secera bunurile voastre vremelnice în schimbul celor veșnice pe care le sădim în inima voastră?”.

Relația dintre învățător și cel învățat este aceea de “koinonia” “părtășie” sau “parteneriat”. Astfel, Pavel scrie: “Cine primește învățătură din Cuvânt să facă parte (koinoneito) din toate bunurile lui și celui ce-l învață. Învățătorul împărtășește bunurile spirituale cu ei, iar ei împărtășesc bunurile materiale cu el. Împărtășirea bunurilor materiale cu învățătorul nu trebuie privită ca o plată, ci ca o părtășie cu Duhul Sfânt.

Dumnezeu să ne ajute să avem o atitudine corectă față de slujitorii bisericii lui Hristos.

Sursa: moldovacrestina.md