Nu contează începutul unui lucru, ci sfârşitul acestuia. Nu contează cât de încet mergi, atata vreme cât încă te deplasezi. N-are importanţă de unde ai pornit, ci unde faci tot posibilul să ajungi. N-are treabă trecutul cu viitorul, atâta vreme cât alegem să ne schimbăm prezentul. Cum se spune: cine am fost, cine sunt şi cine voi fi, sunt trei persoane diferite. Dumnezeu nu dispreţuieşte începuturile slabe.
Învingător nu-i unul care n-a căzut niciodată, ci acela ce are puterea să se ridice şi să meargă mai departe. De altfel sunt înfrângeri care te înalţă, şi victorii care te coboară…
A te teme să nu greÅŸeÅŸti, chiar ÅŸi asta e o greÅŸeală. ÃŽnÅ£elepciunea nu se moÅŸteneÅŸte, ci se dobândeÅŸte… O uşă închisă nu-i capăt de Å£ară. Un eÅŸec nu-i sfârÅŸitul alergării. GreÅŸelile sunt trepte spre succes, căci ele ne arată ce trebuie îmbunătăţit. Fără greÅŸeli nu am putea să ÅŸtim la ce mai trebuie să lucrăm, ce mai trebuie ÅŸlefuit, finisat…
Unii spun că păcatele se plătesc în cer, iar greÅŸelile, pe pământ. Dar poate că în fiecare eÅŸec, e ÅŸi un lucru folositor, atâta vreme cât vrei să iei aminte. Progresul nu constă în a nu comite greÅŸeli, ci în a nu comite aceeaÅŸi greÅŸeală a doua oară. Căci asta-i cea mai mare greÅŸeală – să nu înveÅ£i din greÅŸeli.
Problema nu-i să greşeşti, ci să faci din asta un mod de viaţă. Cum spunea un scriitor – „Chiar dacă a greşi e lucru omenesc, nu faceţi din greşeală dovada omeniei voastre.†Greşeala nu-i o problemă, a persista în greşeală însă, da.
Dar…, dacă din greşeala săvârşită, ai reuşit să înţelegi suficient încât să o poţi evita, dacă în loc să acuzi greşelile altora, te-ai deprins să acuzi doar propriile tale greşeli, şi dacă ai atâta iubire încât să-l poţi ierta pe cel ce ţi-a greşit, eşti mai câştigat decât dacă n-ai fi călcat strâmb niciodată!
Toţi facem greşeli, dar este esenţial să învăţăm din ele. Ferice de cine greşeşte dar se îndreaptă!