Crestini.com

Ezra 8:21-36

În momentul plecării din Babilon spre Ierusalim, Ezra a dat prinşilor de război a lui Iuda, care s-au hotărât să se întoarcă acasă, câteva instrucţiuni specifice. Pentru a avea o călătorie fericită şi pentru a ajunge cu bine la destinaţie, el i-a atenţionat pe cei ce supravegheau călătoria, cerându-le să vegheze şi să păzească cu mare grijă tot ceea ce li s-a încredinţat.

Pentru a accentua această atenţionare, Dumitru Cornilescu, traducătorul în limba română a Bibliei care îi poartă numele, a folosit o expresie plastică. El a combinat şi a tradus termenii ebraici „shakad” care înseamnă a fi alert, a veghea, sau a fi treaz, şi „shamar” care înseamnă, a păstra, a păzi, sau a proteja, prin expresia „fiţi cu ochii în patru!” (Ezra 8:29).

Această expresie, care este folosită frecvent în limba română, înseamnă a avea ochii deschişi şi a fi alert şi vigilent, pentru a observa şi confrunta toate pericolele care ar putea veni din cele patru direcţii: de la stânga, de la dreapta, din spate, sau din faţă.

Această atenţionare este potrivită şi pentru noi, deoarece asemenea fiilor lui Iuda care au călătorit din Babilon spre Ierusalim, şi noi călătorim din Babilonul lumii, spre Noul Ierusalim. Dacă ei au călătorit plecând dintr-o stare de robie fizică spre libertatea şi binecuvântarea făgăduită de Dumnezeu în ţara moştenirii pământeşti, noi călătorim părăsind robia spirituală şi îndreptându-ne spre o moştenire cerească.

După un început frumos în care cei din Iuda au ţinut un post de smerire înaintea lui Dumnezeu, s-au rugat şi au cerut însoţirea lui Dumnezeu, aceştia au fost îndemnaţi să călătorească fiind cu ochii în patru:

1. Datorită vrăjmaşilor pe care îi aveau

Pentru fiii lui Iuda, duşmanii puteau fi asirienii, prin ţinutul cărora trebuiau să treacă, dar şi hoţii sau tâlharii care i-ar fi putut ataca pe drum. Conştient de aceste pericole, Ezra a mărturisit:
” Îmi era ruşine să cer împăratului o oaste de însoţire şi călăreţi, ca să ne ocrotească împotriva vrăjmaşului pe drum, căci spusesem împăratului: “Mâna Dumnezeului nostru este, spre binele lor, peste toţi cei ce-L caută, dar puterea şi mânia Lui sunt peste toţi cei ce-L părăsesc.” (Ezra 8:22).

Această mărturisire arată că în faţa vrăjmaşilor, Ezra şi fiii lui Iuda, nu s-a bizuit pe resursele proprii şi nici pe armata pe care o puteau primi din partea împăratului imperiului Medo-Persan, ci, s-au încrezut deplin în ajutorul lui Dumnezeu.

Contând pe ajutorul lui Dumnezeu, nu au fost făcuţi de ruşine, ci, au fost ocrotiţi de vrăjmaşi şi au ajuns cu bine la Ierusalim, mărturisind: „Mâna Dumnezeului nostru a fost peste noi şi ne-a păzit de loviturile vrăjmaşului şi de orice piedică pe drum.” (Ezra 8:31/b)

În călătoria spre Noul Ierusalim, şi noi avem vrăjmaşi. Însuşi Domnul Isus a spus: „omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui” (Mat.10:36). Dar pe lângă cei din casele noastre, împotriva noastră se ridică şi lumea cu toate ofertele ei, precum şi diavolul care încearcă să ne răpună.

Pentru a fi biruitori în faţa acestor vrăjmaşi, trebuie să ne încredem în Dumnezeu şi să contăm pe ajutorul Lui, asemenea lui Ezra, dar şi să veghem şi să fim treji pentru a nu cădea în ispită. Această atenţionare este adresată chiar de Domnul Isus, care anticipând pericolele din zilele din urmă, spune:

„Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva.” (Mat.24:4), precum şi de apostolul Petru, care ne îndeamnă: „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi.” (1Pet.5:8-9)

2. Datorită valorilor pe care le purtau

Fii lui Iuda, trebuiau să fie cu ochii în patru nu numai datorită vrăjmaşilor pe care iar fi putut întâlnit pe drum, ci şi datorită valorilor pe care le purtau. Aceste valori însemnau viaţa iudeilor care au pornit din Babilon spre Ierusalim, în număr de 42.360 de suflete (Ezra 2:1-64), la care s-au adăugat 7.330 de robi şi roabe şi 200 de cântăreţi şi cântăreţe (Ezra 2:65).

Căpeteniile desemnate de Ezra, trebuiau să fie cu ochii în patru fiindcă sub paza lor erau aproape 50.000 de persoane. Cu acest număr şi-au început călătoria şi cu acelaşi număr trebuiau să o sfârşească. Însă, pe lângă persoanele menţionate, aveau împreună cu ei şi toate valorile personale ale celor ce au plecat spre Ierusalim, constând în:

“şapte sute treizeci şi şase de cai, două sute patruzeci şi cinci de catâri, patru sute treizeci şi cinci de cămile şi şase mii şapte sute douăzeci de măgari. Unii capi de familie, la venirea lor la Casa Domnului în Ierusalim, au adus daruri de bunăvoie pentru Casa lui Dumnezeu, ca s-o aşeze din nou pe locul unde fusese. Au dat la vistieria lucrării, după mijloacele lor, şaizeci şi una de mii de darici de aur, cinci mii de mine de argint şi o sută de haine preoţeşti.”(Ezra 2:66-69)

Mai mult însă decât atât, împreună cu ei purtau şi toate darurile oferite pentru construirea templului, reprezentând: aur, argint şi unelte, date în dar pentru casa Domnului. Ezra a evidenţiat numărul şi valoarea acestora, declarând:

„Am dat în mâinile lor şase sute cincizeci de talanţi de argint, unelte de argint de o sută de talanţi, o sută de talanţi de aur, douăzeci de pahare de aur de o mie de darici şi două vase de aramă frumos poleită, tot atât de scumpă ca aurul.” (Ezra 8:26-27).
Toate aceste valori au fost numărate, cântărite şi încredinţate căpeteniilor care trebuiau să le preda în acelaşi număr şi în aceleaşi condiţii, atunci când vor ajunge la Ierusalim. Ce mare responsabilitate! Ei trebuiau să vegheze şi să fie cu ochii în patru, pentru ca în timpul călătoriei să nu piardă nimic. Tot ce au primit la începutul călătoriei, trebuiau să predea în aceleaşi condiţii la sfârşitul acesteia.

În timpul călătoriei spre Ierusalimul ceresc şi noi purtăm valori. Acestea reprezintă sufletul nostru care este mai scump decât toată lumea, dar şi sufletele acelora care ne-au fost date sub paza noastră: soţ soţie, copii, sau membri din biserică, împreună cu toate darurile spirituale şi materiale pe care le-am primit de la Domnul. Cu toate acestea noi trebuie să ajungem cu bine la capăt.

3. Datorită viziunii pe care o năzuiau

Pe lângă pericolul generat de vrăjmaşii pe care i-ar fi întâlnit pe drum şi a responsabilităţii generate de valorile pe care le purtau, fiii lui Iuda trebuiau însă să călătorească fiind cu ochii în patru şi datorită viziunii de care erau animaţi. Ei călătoreau spre Ierusalim motivaţi de dorinţa de a rezidi Templul lui Dumnezeu şi de a restaura închinarea faţă de Dumnezeu.

Eşecul lor ar fi însemnat continuarea stării de ruşine în care au ajuns datorită faptului că templul era dărâmat, dar şi neîmplinirea planului lui Dumnezeu care dorea să se reveleze prin viaţa poporului Israel şi închinarea de la templu. De aceea, putem spune că prinşii de război ai lui Iuda se întorceau din robie motivaţi de dorinţa de a înlătura ruşinea şi de a înălţa numele lui Dumnezeu prin rezidirea Templului şi restaurarea închinării.

Şi noi avem aceeaşi datorie. Să înlăturăm dărâmăturile cauzate de păcat şi să slujim împreună pentru înălţarea numelui lui Dumnezeu prin zidirea templului spiritual al Bisericii. Apostolul Pavel ne atenţionează de această responsabilitate spunând:

“El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos;

ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.

Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.” (Ef.4:11-16).

Cunoscând experienţele trăite de fiii lui Iuda, precum şi responsabilităţile pe care aceştia le-au avut în timpul călătoriei spre Ierusalim, lasă-mă să te întreb: Te-ai angajat în călătoria spirituală spre Noul Ierusalim, sau te complaci în plăcerile babilonului acestei lumi? Dacă ai pornit spre Ierusalimul ceresc, cum călătoreşti pe drum?

Eşti cu ochii în patru pentru a vedea şi confrunta duşmanii, sau eşti învins, fiind copleşit de problemele şi încercările pe care le-ai întâlnit pe drum?

Din valorile pe care le-ai primit la începutul călătoriei pe câte le mai poţi preda în aceleaşi condiţii la sfârşitul ei? Nu cumva ţi-ai pătat sufletul, şi i-ai pierdut pe acei ce au fost încredinţaţi sub paza ta? Mai ai cu tine soţul, soţia şi copiii pe care ţi i-a dat Domnul, sau i-ai pierdut pe drum?

Dacă eşti angajat în slujire, câţi dintre cei cu care ai început slujirea te mai urmează acum şi cu câţi vei mai ajunge la capăt? Nu cumva ai pierdut şi ai risipit toate valorile care ţi-au fost încredinţate? Mai eşti animat de dorinţa de a zidi Templul lui Dumnezeu, sau, eşti preocupat doar de interesele personale?

Dacă vrei să ajungi cu bine la capăt, hotărăşte să părăseşti babilonul acestei lumi şi începe-ţi călătoria spre Noul Ierusalim, contând doar pe ajutorul lui Dumnezeu. Apoi, fii cu ochii în patru, pentru ca înfruntând vrăjmaşii şi păstrând valorile care ţi-au fost încredinţate, să-ţi poţi împlini viziunea, lucrând pentru zidirea bisericii şi înălţarea numelui lui Dumnezeu, ajungând cu bine la capăt.

Pastor Dan Boingeanu

Sursa: www.misiune.ro