Crestini.com

In ultimul timp, pentru mine, cuvantul “imparatie” rezuma un concept care tinde sa ma fascineze. Ma refer la acel cuvant care apare in cea mai celebra rugaciune. Se pare ca cea mai mare parte a invataturii lui Isus se refera la Imparatia Sa; toti cei care sunt in ea si in a caror inima este Imparatia lui Dumnezeu, fac voia celui ce o conduce si se inchina Regelui ei.

Constient de realitatea Imparatiei, incepi sa te inchini, iar bucuria inchinarii autentice adresate Creatorului te face sa simti si durerea Tatalui care te provoaca inevitabil la misiune. Insusi Isus a venit in misiune pe pamant ca sa ne faca parte de inchinarea din cer, chiar inainte de a ne duce acolo.

Succesul misiunii depinde de inchinarea celor implicati, pentruca inchinarea este la fel de vitala pentru misiune, cum iti este aerul pe care il respiri acum. De fapt, scopul misiunii ar trebui sa fie instaurarea unei inchinari crescande pentru Dumnezeu… si in vietile altora.

Daca, in mod logic, misiunea se impune in locul in care lipseste inchinarea, la fel de logic este ca misiunea sa se sfarseasca doar atunci cand acest loc ramane scufundat in inchinare, adica fiecare om este complet dedicat Regelui prin fiecare gest, iar inchinarea devine un stil de viata. Deci, specific la locul unde esti acum, dar si la nivel global, misiunea ar trebui sa dispara doar inlocuita de inchinare!

Dumnezeu te provoaca la misiune, dar mult mai mult te provoaca la inchinare… pana cand misiunea nu va mai fi necesara!

Regele regilor, Tatal nostru, este vrednic de toata gloria pentruca a Lui este Imparatia!

http://micaelbog.wordpress.com