Napoleon Bonaparte spunea că este înconjurat de preoți care cântă pe toate vocile că împărăția lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta dar care între timp acaparează cu lăcomie tot ce apucă.
Același lucru există și azi. La mulți ni se ia bucuria chiar din biserică. Hristos a venit ca să ne-o dăruiască dar există oameni care au grijă să o facă să dispară. Parcă sunt specializați în asta.
Modelul de închinare preferat de diavol este cel în care nu există decât o obișnuință surdă și oameni închiși la inimă și nedeschiși către o îmbunătățire a felului în care merg lucrurile duhovnicești. Sau preferă oamenii care fac ei tot. Doar ei. Ei cântă, ei se roagă, ei predică, ei organizează lucrurile. Să nu cumva să existe vreo săptămână în care să nu predice, cu toate că n-au ce spune.
O biserică vie este o biserică unde Duhul Sfânt schimbă oameni, nu unde nu se întâmplă nimic. Biserica nu este un azil unde oamenii devin mai buni ci ar trebui să fie un loc supervizat de Dumnezeu unde oamenii se schimbă radical prin Hristos. Radical schimbat înseamnă să treci de la rău la bine, de la ură la dragoste, de la necredință la credință, de la păcat la sfințenie.
O biserică vie este o biserică unde cei ce intră trăiesc prezența lui Dumnezeu, cred în El, în mântuirea Lui și se comportă ca atare. O biserică vie este o biserică unde pastorii sau preoții au dragoste pentru cei tineri, îi promovează, se poartă cu înțelepciune sau organizează lucruri frumoase împreună cu ei.
O biserică vie este o biserică ce ajută pe cei în nevoie, ceea ce nu se poate întâmpla decât prin concursul celor care formează biserica.
O biserică vie este o biserică unde oamenii se vindecă, se bucură, se roagă, se sprijină reciproc și trăiesc. O biserică vie, este o biserică dependentă de Hristos.
România, îți doresc biserici vii!
Alexandru Fintoiu
Sursa: radiociresarii.ro