Crestini.com

Dacă în lumea în care trăim, este întâlnit cel mai des asocierea dintre termenul de „pace” şi cel de „prosperitate”, apostolul Pavel asocieză termenul de „pace” cu cel de „prăpădenie!”. Întâlnim această asociere în mesajul pe care el l-a adresat bisericii din Tesalonic spunând:

” Când vor zice: “Pace și liniște!”, atunci o prapădenie neașteptată va veni peste ei, ca durerile nașterii peste femeia insărcinată; și nu va fi chip de scăpare.” (1Tes.5:3)

Apostolul Pavel a asociat aceşti termeni de „pace” şi „prăpădenie”, pentru a descrie contextul în care va veni „ziua Domnului” (1Tes.5:1-2), sau ziua mâniei lui Dumnezeu (1Tes.5:1-2;Is.13:6-9;Ioel 1:15;2:1-11;Ţef.1:7 ; Mal.4:1).

El arată că în vremea în care se va vorbi de pace, linişte, securitate şi prosperitate, atunci se va declanşa o prăpădenie, un dezastru, o nenorocire sau o distrugere năpraznică.

Această nenorocire va fi „neaşteptată”, fiindcă va veni deodată (1Tes.5:3/b), se va desfăşura în mod progresiv ,”ca durerile naşterii peste femeia însărcinată” (1Tes.5:3/c), şi va fi atât de severă, încât „nu va fi chip de scăpare”(1 Tes.5:3/d).

Păstrând în atenţie această atenţionare adresată de apostolul Pavel, descoperim că:
1. TRĂIM ÎNTR-O VREME ÎN CARE SE VORBEŞTE DE „PACE”

Dacă mesajul păcii a fost adresat ucenicilor chiar de către Domnul Isus care în ziua învierii pe când aceştia erau adunaţi în camera de sus, le-a spus „pace vouă”(Luca 24:36), şi urmaşii Domnului Isus sunt chemaţi să fie mesageri ai păcii. Atunci când Domnul Isus i-a trimis pe ucenici în misiune, la intrarea în casa în care erau poftiţi, aceştia trebuiau să spună „pacea să fie peste casa acesta!”(Luca 10:5).

Însă, urmaşii Domnului Isus sunt chemaţi nu numai să fie mesageri ai păcii, ci şi să trăiacă în pace (Marcu 9:50;Rom.12:18;14:19) şi să fie făcători de pace (Mat.5:9;Evrei 12:14).

Când a anunţat că se va vorbi de pace şi linişte, apostolul Pavel nu s-a referit însă la mesajul rostit de Domnul Isus şi nici la chemarea adresată urmaşilor Domnului, ci, la un mesaj de pace care va fi pe buzele tuturor, fiind purtat de toate naţiunile lumii.

Acest mesaj este evident în vremea în care trăim prin:

a. Hotărârea Consiliului de Securitate ONU

În data de 23 decembrie 2016, cu numai două zile înainte de sărbatoarea Naşterii Domnului, şi cu 27 de zile înainte de predarea mandatului de către preşedintele Obama, Consiliul de Securitate al ONU a aprobat rezoluţia 2334 (adoptată cu un număr 14 voturi pentru si 0 voturi împotrivă), care prevede un timp de pace şi securitate în Orient, prin soluţia: două state.

Această rezoluţie prevede ca pe teritoriul Israelului să se înfiinţeze două state independente, Israel şi Palestina (West Bank şi Gaza), care să trăiască în pace şi armonie.

Numai că acestă rezoluţie prevede restricţii drastice pentru Israel, care trebuie să înceteze contrucţiile din West Bank şi din Ierusalimul de răsărit şi să raporteze la fiecare trei luni către Consiliul de securitate ONU, stadiul acestora. În acelaşi timp, Israel trebuie să revină în teritoriile pe care le-a avut înainte de războiul din 1967, Ierusalimul de răsărit să devină capitala statului Palestinian, care să aibă numai cetăţeni arabi şi palestinieni, iar statul Israel să aibă capitala în Ierusalimul de vest, având o populaţie mixtă formată atât din evrei cât şi din palestinieni.

Această rezoluţie nu numai că este ciudată prin hotărârile exprimate, care nu sunt conforme cu realitatea istorică a Israelului şi cu planul lui Dumnezeu pentru Israel şi Ierusalim, dar şi prin faptul că a fost adoptată fiindcă Statele Unite nu şi-a exercitat dreptul de veto cum o făcuse mai înainte.

b. Summit-ul de pace de la Paris

În aceste zile ( 15-17 Ianuarie 2017 ) se desfăşoară la Paris un Summit de Pace, având tema: Pace şi securitate în Orientul Mijlociu. La acest summit au fost invitaţi reprezentanţi ai 70 de state ale lumii (s-au prezentat 72) care să discute cum să aplice rezoluţia ONU privind pacea şi securitatea în Orientul Mijlociu, prin înfiinţarea pe teritoriul Israelului a două state: Israel şi Palestina.

Este interesant faptul că această conferință se desfăşoară la iniţiativa preşedintelui Franţei, cu numai 5 zile înaintea încheierii mandatului preşedintelui Obama, şi, în loc să se discute adevăratele probleme din Orient precum: războiul din Siria, decimarea populaţiei din Aleppo şi Mossul, omorârea creştinilor sau soarta grea a refugiaţilor de război (şi am prezentat numai câteva dintre adevăratele probleme), se discută o rezoluţie ONU referitoare la statul Israel unde, există pace, democraţie şi libertate.

c. Agenda 21

Acesta este un program mondial care a fost lansat în anul 1992 la Rio de Janeiro, având drept scop lupta împotriva încălzirii globale. Acest program a fost aprobat şi a început să fie aplicat de majoritatea statelor lumii, numai că pe lângă prevederile iniţiale care aveau în atenţie lupta împotriva schimbărilor climatice, au apărut şi alte valenţe precum: situaţia demografică, bunăstarea socială şi pacea şi securitatea mondială. În acest fel, proiectul Agenda 21 a devenit un program de lucru şi o structură pentru un guvern mondial, care va fi coordonat de anticrist.

Aceste realităţi arată că în prezent trăim într-o vreme în care nu numai că se vorbeşte de pace, ci, aceasta este exprimată şi prin rezoluţii, summituri şi programe mondiale.

2. EXISTĂ PERICOLUL DECLANŞĂRII UNEI „PRĂPĂDENII” NEAŞTEPTATE

Apostolul Pavel a anunţat că atunci când oamenii vor vorbi de „pace”,, o prapădenie neașteptată va veni peste ei, ca durerile nașterii peste femeia însărcinată; și nu va fi chip de scăpare.” (1Tes.5:3/b).

Această prăpădenie neaşteptată poate fi declanşată prin:

a. Război fizic

În prezent în Siria şi Irak se desfăşoară de mai mulţi ani un război fizic susţinut de armata americană ş rebelii din armata siriană care luptă împotriva organizaţiei ISIS în Mosul şi soldaţii din armata iraniană, turcă şi rusă, care luptă împotriva rebelilor ISIS şi a celor din armata siriană în Alepo.

Acest război a făcut deja mai mult de 400.000 de victime (majoritatea din rândul populaţiei civile) şi aproape 11 milioane de refugiaţi. Majoritatea localităţilor din Siria şi Irak au fost devastate sau distruse complet. Printre acestea se află şi oraşul Aleppo, cel mai mare oraş din Siria care înainte de război avea 2,3 milioane de locuitori.

Acest război se va extinde în curând şi asupra Damascului, capitala Siriei, împlinindu-se astfel profeţiile care anunţă nimicirea acestui oraş (Isaia 17:1-2;Ier.49:23-24), precum şi asupra Israelului prin atacarea acestuia de către coaliţia care luptă acum în Siria, formată din armata Rusiei, Iranului şi a Turciei, la care se va alătura şi Libia, Etiopia şi Sudan, conform profeţiilor din Ezechiel 38:1-23.

În timpul acestui război în care va fi folosită şi bomba atomică v-or muri foarte mulţi evrei şi va fi nimicită în întregime armata lui Gog (Ezechiel 39:1-21), care îşi va găsi loc de înmormântare în valea călătorilor, la răsăritul Mării Moarte (Ezechiel 39:11).

Acest lucru este posibil deoarece Israelul, Rusia şi mai recent Iranul şi Turcia, deţin arme nucleare. Pe lângă acest război zonal care va avea loc în Orientul Mijlociu poate fi declanşat însă şi cel de-al Treilea Război Mondial în care, după potenţialul armelor nucleare existent, pământul poate fi distrus de mai multe ori.

b. Război spiritual

Pe lângă războiul fizic, prăpădenia anunţată de apostolul Pavel poate fi accentuată şi de războiul spiritual. Acest război este definit de apostolul Pavel care a spus: „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești.” (Ef.6:12).

În zilele din urmă, acest război spiritual va fi accentuat însă, prin înmulţirea numărului acelora ce vor fi stăpâniţi de puterea întunericului şi prin manifestarea mult mai evidentă a lucrărilor diavolului.

Scriind celor din Tesalonic, apostolul Pavel a anticipat acest fapt, arătând că:
” … taina fărădelegii a și început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o oprește acum să fie luat din drumul ei. Și atunci se va arăta acel nelegiuit pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale și-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale.
Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne și puteri mincinoase și cu toate amăgirile nelegiuirii, pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca sa fie mântuiți.” (2Tes. 2:7-10).

c. Calamităţi naturale

Măsura prăpădeniei anunţate de apostolul Pavel, va fi accentuată şi de înmulţirea calamităţilor naturale. Vor fi semne în stele, în lună şi în soare (Luca 21:25-26), cutremure, care vor fi tot mai numeroase şi mai mari în intensitate (Mat.24:7), precum şi fenomene naturale nemaîntâlnite:
„Când a rupt Mielul pecetea a șasea, m-am uitat și iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele, și stelele au căzut din cer pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom, când este scuturat de un vânt puternic.
Cerul s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul. Și toți munții și toate ostroavele s-au mutat din locurile lor.” (Ap.6:12-14). Pe lângă acestea, vor fi şi tot felul de boli, foamete şi epidemii (Mat.24:7).

d. Persecuţie religioasă

Cei credincioşi au fost întâmpinaţi cu împotrivire şi au fost persecutaţi tot timpul. Însuşi Domnul Isus a anticipat acest fapt, anunţându-i pe ucenici că „în lume vor avea necazuri” (Ioan 16:33) şi că vor fi prigoniţi din pricina numelui Său (Mat.10:18-22). Numai că în vremea sfârşitului această persecuţie va fi generală şi mult mai intensă, manifestată prin monitorizare, neacceptare, împotrivire, îngrădire, eliminare şi exterminare (Mat.24:9).

e. Manifestarea mâniei lui Dumnezeu

În prezent trăim în vremea manifestării dragostei lui Dumnezeu, în care Dumnezeu nu ne face după faptele noastre şi nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre (Ps.103:10-12).

Este atât de aproape însă vremea în care Dumnezeu va acţiona în dreptatea Sa, aducând judecata asupra pământului (Ap.8:7), asupra mărilor ( Ap.8:8-9), asupra apelor (Ap.8:10-11), asupra aştrilor cereşti (Ap.8:12), asupra oamenilor (Ap.16:17-21), asupra sistemului mondial păgân (Ap.18:2) şi asupra lui anticrist, a colaboratorilor şi al armatei lui (Ap.19: 19-21).
Am prezentat aceşti factori care pot genera prăpădenia anunţată de apostolul Pavel, nu pentru a ne panica ci pentru a ne pocăi! Nu pentru a ne speria ci pentru a ne sfinţi şi a ne pregăti ca să-L întâmpinăm pe Domnul. Acelaşi îndem are şi apostolul Pavel care, după ce a anunţat vremea prăpădeniei, i-a îmbărbătat pe cei din Tesalonic arătând că:

3. EXISTÄ‚ NÄ‚DEJDE PENTRU CEI CREDINCIOÅžI

El descrie această nădejde spunând că:

„Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos, care a murit pentru noi, pentru ca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El. De aceea mângâiaţi-vă și întăriţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi în adevăr.” (1Tes.5:9-11).

Însă, pentru a scăpa de mânia lui Dumnezeu şi a avea parte de această nădejde, toţi cei credincioşi trebuie:

a. Să cunoască acest adevăr

După ce a anunţat vremea prăpădeniei, apostolul Pavel a spus celor din Tesalonic: „…voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ” (1Tes.5:4). Acest fapt arată că cei credincioşi trebuie să cunoască adevărul şi ceea ce urmează să se întâmple, pentru ca ziua prăpădeniei şi a necazului să nu fie pentru ei o mare surpriză, venind ca un hoţ.

b. Să fie fii ai luminii

Cei credincioşi nu numai că ar trebui să ştie ceea ce urmează să se întâmple, ci, fiecare în parte trebuie să fie un fiu al luminii. Acest imperativ este autorizat de declaraţia: „Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului.” (1Tes.5:5).

Dacă în lumea în care trăim sunt foarte mulţi fii ai întunericului şi ai nopţii, noi trebuie să fim fii ai luminii şi să trăim şi să umblăm în lumină (Mat.5:14-16;Ef.5:8-11;Rom.13:11-14).

c. Să fie treji

Acest imperativ este accentuat de atenţionarea: „ …De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji. Căci, cei ce dorm, dorm noaptea; şi, cei ce se îmbată, se îmbată noaptea. Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji …” (1Tes.5:6-8/a).

Marele pericol care îi pândeşte pe cei credincioşi în această vreme a sfârşitului, este să fie prinşi de somnul nevegherii. Domnul Isus a atenţionat asupra acestui fapt, prin pilda celor 10 fecioare (Mat.25:1-13) şi prin repetarea îndemnului:” Vegheaţi, dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.” (Mat.24:42;25:13).

d. Să fie pregătiţi

În contrast cu modul de viaţă al fiilor întunericului, apostolul Pavel îi cheamă pe cei credincioşi să fie pregătiţi folosind declaraţia: „ … cei ce dorm, dorm noaptea; şi, cei ce se îmbată, se îmbată noaptea. Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei şi să avem drept coif nădejdea mântuirii.” (1 Tes.5:8).

De aceea putem spune că suntem pregătiţi atunci când suntem echipaţi purtând platoşa credinţei şi a dragostei şi avem drept coif, nădejdea mântuirii.

Fiindcă vremea prăpădeniei este atât de aproape, lasă-mă să te întreb: eşti conştient de acest fapt? Apoi, eşti un fiu al luminii şi veghezi fiind gata să-L întîlneşti pe Domnul?

Dacă nu ai această siguranţă este vremea să te pocăieşti şi să te întorci la Dumnezeu chiar acum, şi să trăieşti ca un fiu al luminii, pentru ca să scapi de mânia lui Dumnezeu şi să ai parte de răsplătire şi viaţă veşnică.

Pastor Dan Boingeanu