„Războiul toaletelor”: de ce corporațiile iau partea transsexualilor

Anul precedent semnalam că în sprijinul procesului declanșat la Curtea Supremă a SUA de lobby-ul homosexual pentru decretarea unui pretins „drept la căsătorie” între persoane de același sex au venit 400 din cele mai mari corporații americane, a căror putere economică este strivitoare. Acestea au înaintat Curții o intervenție prin care pretindeau că o decizie favorabilă ar fi benefică business-urilor lor. Evident, tabăra homosexualilor a avut câștig de cauză, anulând toate legile statale și toate cele 32 de referendumuri prin care cetățenii americani deciseseră altceva.
Această poziție este semnificativă pentru situația din SUA și Europa Occidentală, unde abandonând cartea victimizării odată cu impunerea poziției lor ca dominantă în societate, membrii lobby-ului homosexual folosesc puterea financiară a corporațiilor multinaționale și a politicii mainstream pentru a reduce la tăcere, a persecuta și falimenta orice opoziție. În România și alte țări similare, victimizarea face încă parte din jocul de glezne al unora ca ACCEPT, dar privind la ce se întâmplă în Occident putem înțelege ce ne așteaptă și pe noi dacă vom permite repetarea tragică a istoriei.

Ca dovadă că revoluția nu se încheie niciodată și că orice solicitare le-ar fi satisfăcută, homosexualii vor continua să ceară tot mai mult, în SUA s-a declanșat un absurd „război al toaletelor”. Pretinzând că trebuie oprită „discriminarea contra transsexualilor”, Obama și clica sa de comuniști solicită ca acestora să li se permită să folosească acea toaletă corespunzătoare „genului” cu care s-ar „identifica”. Ocazie pentru un nou scandal într-o societate în care și așa nervii sunt întinși la maxim. Oamenii văd noua măsură ca pe o continuare a agresiunii la adresa vieții și familiilor lor și reacționează – vezi cazul „Target”. Drept pentru care establishment-ul politic și economic a trecut la represalii. Afaceriștii intervin, din nou, în favoarea „dreptului” transsexualilor de a folosi ce baie doresc.

O analiză a motivației lor în acest an articol apărut în publicația The Imaginative Conservative sub titlul titlul original Bathroom Bills & CEOs: Why Corporations Are Siding with Transgenders.

În data de 23 martie 2016, legiuitorii din Carolina de Nord au adoptat HB2, un proiect de lege care le interzicea așa-ziselor persoane „transsexuale” să folosească băile și vestiarele care nu corespund cu sexul indicat de certificatele lor de naștere. Astfel era revocată ordonanța anti-discriminare adoptată anterior de către orașul Charlotte, prin care transsexualilor le era permis să folosească băile publice conform identității de gen și nu conform sexului biologic.

După cum era de așteptat, Stânga politică a atacat dur așa-zisa „lege a toaletelor”. Surprinzătoare însă a fost amploarea cu care Apple, Starbucks, Kellogg’s și PayPal au protestat împotriva acestei legi, semnând împreună cu mai mult de 100 directori generali o scrisoare deschisă prin care au cerut revocarea acestei „noi legi anti-LGBT, care este discriminatorie și radicală” [1]. Până și NBA a anunțat că va muta în altă parte All-Star Game, în cazul în care legea nu este abrogată. [2] Tacticile de acest gen sunt ecoul amenințărilor anterioare făcute de Disney, Intel, Dow Chemical și NFL de a boicota Georgia în cazul în care guvernatorul acestui stat ar fi promulgat legea „libertății religioase” prin care se acorda dreptul organizațiilor cu caracter religios să refuze să acorde servicii acelora care le încălcau credințele.

Dar de ce Dumnezeu le pasă așa de mult afaceriștilor de această chestiune? De ce se poartă de parca le-ar fi pusă pielea în joc? De ce se aruncă așa de curajoși în tabăra unei părți așa de mici din populație?

Cred că modul prin care putem înțelege această solidaritate a corporațiilor cu transsexualii este să o privim ca făcând parte din amplul proces numit globalizare. Fiind considerată caracteristica definitorie a modernității, globalizarea implică ceea ce este, în fond, un sistem social la nivel global format dintr-o economie capitalistă, telecomunicații, tehnologie și urbanizare extensivă.[3] Este crucial să observăm că globalizarea implică un tip de dinamică socială numit dezrădăcinare, care reprezintă îndepărtarea factorilor sociali și economici de controlul localizat către procese transnaționale. De exemplu, gândiți-vă la mall-ul vostru local: într-un fel, acest centru comercial se poate numi „local” doar daca ne referim la proximitatea față de consumatori; dar aveți în vedere că produsele de retail din numeroasele magazine dintr-un mall nu sunt locale, ci mai degrabă provin din lanțuri și mărci naționale și internaționale. Acest lucru este valabil mai ales în ceea ce privește ultimele apariții cinematografice sau ofertele din zona de restaurante și fast-food. Aceasta este „dezrădăcinarea”: de la omniprezentul „Made in China” imprimat pe produsele și consumabilele noastre, la influxul masiv al imigranților, atât legali cât și ilegali din forța de muncă și la „Orlando-izarea” continuă a zonelor urbane și suburbane cu lanțuri și francize, viețile noastre sunt din ce în ce mai mult definite și interpretate după procesele economice și sociale trans-locale.

Cu toate acestea, nu doar procesele economice sunt scoase în afara controlului provincial; și obiceiurile, tradițiile, limbile și religiile locale suferă același tip de dislocare. În timp ce societățile premoderne sunt caracterizate în general de credințe și practici locale, considerate sacre și incontestabile, societățile globalizate oferă o gamă de opțiuni bazate pe ideea de consum, care pun sub semnul întrebării caracterul sacru al credințelor și practicilor locale, raportându-se la ele ca la o „zonă de restaurante și fast-food globală” dintr-o sumedenie de „alternative de credință”.

Poate că vă amintiți scena de la restaurant din clasicul film de comedie Poveste de Crăciun. După ce curcanul de Crăciun e mâncat de câțiva câini ai vecinilor, familia Parker se duce la un restaurant chinezesc din zonă pentru cina de sărbătoare. După ce chelnerii încearcă (fără succes) să cânte „Deck the Halls” [colindă de Crăciun foarte populară în SUA, n. trad.] pentru a crea o atmosferă mai festivă, la masa familiei este adusă o rață friptă, cu capul încă atașat de corp. „E o rață frumoasă”, îi zice tatăl cu scepticism chelnerului, „dar îmi zâmbește!”. După ce chelnerul decapitează brusc rața cu un satâr, naratorul comentează: „Aveam să ne amintim de acel Crăciun drept cel în care am descoperit curcanul chinezesc. Totul era bine-n lume.”

Vedeți, în societățile globalizate, obiceiurile și tradițiile locale pot fi schimbate cu opțiuni și practici trans-locale mai variate. Curcanul de Crăciun poate fi înlocuit cu Rața de Peking, fie ea și una zâmbitoare.

Această ordine socială a opțiunilor bazate pe consum tinde să făurească o nouă viziune asupra persoanei umane ca individ independent care are control asupra circumstanțelor propriei vieți. [4] Din nou, structurile și aranjamentele tradiționale sociale sunt în general stabilite în termeni cheie cum ar fi gen, orientare sexuală și afiliere religioasă. Dar din cauza gamei largi de opțiuni, societățile globalizare consideră această ordine ca fiind restrictivă. Și așa, moralitatea și obiceiurile tradiționale încep să facă loc pentru ceea ce am numit valori ale stilului de viață. Valorile stilului de viață funcționează conform unei pluralități pe care sociologul Peter Berger o definește ca fiind „lumile vieții”, în care fiecare individ urmează orice sistem de credințe i se pare cel mai plauzibil. Acest sistem de credințe include totul, de la identitatea religioasă la cea de gen.

Astfel, valorile stilului de viață și identitățile oamenilor sunt caracterizate și determinate de tendințele și normele societății de consum. Publicitatea comercială nu este doar elementul central al creșterii economice, ci are de asemenea o influență centrală în reinventarea sinelui prin acordarea șansei de a avea alegeri diverse în ceea ce privește stilul de viață. În cuvintele teoreticianului social Anthony Giddens: „Libertatea alegerilor individuale, determinată de piață, ajunge cadrul care dictează exprimarea individuală a sinelui.”[5]

Așadar, sunt de părere că acele corporații care promit să boicoteze state asemenea Carolinei de Nord pentru politica lor tradiționalistă nu sunt de fapt în favoarea legilor LGBT, ci împotriva restricțiilor arbitrare asupra opțiunilor stilului de viață, având în vedere că astfel de limitări sunt considerate incompatibile cu o societate care constă în exprimarea sinelui bazată pe consum.

Totuși, acești afaceriști și directori generali par să fi pierdut din vedere o idee destul de clară: o societate bazată pe tradiție nu e și ea o „opțiune de stil de viață”? Nu au locuitorii din Carolina de Nord dreptul la control asupra propriilor vieți, așa cum cred ei de cuviință, în concordanță cu definițiile tradiționale ale genului? Răspunzând prin „nu”, liderii business-urilor nu numai că sunt vinovați, în felul lor, de restricționarea după bunul plac a opțiunilor pe care le are cineva asupra modului de viață; acești directori generali, poate neintenționat, apără niște opțiuni bazate pe consum la care nu există alternativă!

Bineînțeles, corporațiile au un interes legitim pentru o astfel de „opționalitate predeterminată”. Ca parte a unui sistem economic global care falsifică valorile, ele au creat o clientelă care, la rândul ei, consumă bunuri și servicii ale corporației. Așa că, în timp ce protestele acestor companii trâmbițează zgomotos despre responsabilitatea socială, fiind modele de virtute în ceea ce privește drepturile civile și dreptatea socială, ele nu fac de fapt decât să-și protejeze clientela dependentă de bunuri pe care au creat-o și pe care se bazează pentru un consum economic continuu. Astfel de boicoturi nu au rolul de a proteja dreptatea și egalitatea; au rolul de a proteja interesele proprii ale corporațiilor. De fapt, nu există nimic cât de puțin moral în valorile „stilului de viață”; prin definiție, identitățile și clientela acestui stil de viață s-au separat în mod conștient de orice model obiectiv de moralitate. Cum poți deveni model de virtute pe o scenă socială în care moralitatea, ca atare, este inexistentă?

Vestea bună este că există câteva corporații și o mulțime de afaceri locale care se împotrivesc acestor tendințe de dezrădăcinare. De fapt, ar fi înțelept ca bisericile, școlile creștine și alte organizații să alcătuiască ghiduri ale afacerilor pro-viață și pro-familie, așa cum sunt Chick-fil-A, Cracker Barrel, Carl’s Jr. și Urban Outfitters, pentru a le promova la nivel local și online. După cum demonstrează actualul „buycott” al politicilor Target în ceea ce privește băile pentru transsexuali [aluzie la boicotarea lanțului de supermarketuri Target din cauza permiterii folosirii toaletelor femeilor de către bărbați, detalii aici, n. trad.], tradiționaliștii se află într-o poziție favorabilă pentru a face afacerile să simtă consecințele economice ale promovării valorilor stilului de viață bazat pe consum. Și nu e nevoie să spunem că legiuitorii care sunt dispuși să înfrunte corporațiile globale au parte de tot sprijinul nostru.

Bineînțeles, este minunat să ai opțiuni comerciale. De la magazinele de sandvișuri la barurile de sushi, vitalitatea unei piețe pluraliste oferă nenumărate plăceri și beneficii multiple. Dar când dreptul la opțiune devine din servitor, stăpân, ca în cazul valorilor stilului de viață, apare pur și simplu un alt sistem absolutist cu propria formă de intoleranță, excluziune și bigotism. Câteva state cu viziuni tradiționaliste vor afla acest lucru în curând. Să sperăm că devotamentul lor pentru binele comun bazat pe moralitate cântărește mai mult decât tentația de a avea un mall.

Sursa: culturavietii.ro