De câțiva ani, o serie de biserici evanghelice, în special din spectrul mai tradiÈ›ional, au intrat parcă într-o fundătură spirituală. Vechile reguli, efectiv, nu mai funcÈ›ionează È™i spre stupoarea generală, mulÈ›i lideri creÈ™tini refuză schimbarea, iar o parte o mimează. Sunt foarte puÈ›ini cei care au înÈ›eles că suntem la capăt de drum. Eleanor Doon spunea că:â€Nu poÈ›i aprinde un foc în nici o altă inimă până când nu arde în inima taâ€. Când focul arde în inima liderilor È™i de la ei trece la alÈ›ii, bisericile se vor aprinde din nou pentru Cristos. Evanghelici au nevoie de biserici dinamice, de lideri care să-È™i asume o viziune biblică È™i obiective spirituale orientate spre viitor. ÃŽn afara unei astfel de strategii, e greu de spus care va fi traseul spiritual al bisericilor care, după cum zicea un lider baptist din Ardeal, „parcă aÈ™teaptă ca cineva să tragă clopotele finaleâ€. Nu poÈ›i avea un impact mare când eÈ™ti călăuzit de concepÈ›ia menÈ›inerii stării prezente. Cu siguranță, nici o lucrare extraordinară nu este posibilă dacă nu există atât oamenii care să facă lucrarea, cât È™i liderul care să îi conducă. Iar când cei care fac lucrarea È™i cel care îi conduce urmează chemarea lui Dumnezeu, chiar È™i imposibilul devine posibil. „Dumnezeu caută oameni prin care să poată înfăptui imposibilul. Ce păcat că noi avem în plan doar lucrurile pe care le putem face singuri†(A.W. Tozer). Am convingerea că bisericile care vor menÈ›ine mesajul, dar vor schimba metodele, vor experimenta puterea lui Dumnezeu într-un mod nou È™i proaspăt. Și cred că, prin puterea lui Dumnezeu, vor face chiar lucruri imposibile. Cât despre cele care sunt preocupate doar de menÈ›inerea stării prezente, e nevoie de oameni mult mai pregătiÈ›i decât mine, să spună ce va urma…
Samy Tuțac