Spune-mi cat te ROGI, ca sa-ți spun cine esti

Preocuparea pentru RUGACIUNE a căzut in derizoriu. Se traieste tot mai mult cu impresia ca se poate si fara ea. A.W. Tozer afirma ca “dupa cum se roaga un om, asa este el” afirmatie asemănătoare cu a prietenului sau, Leonard Ravenhill, care era de părere ca nu cunoaște un om pana nu s-a rugat cu el.

Trăim in era post-RUGACIUNII. Întrebarea este de ce sa te mai rogi, cand poti face lucrurile de unul singur si fara rugaciune?
Primul lucru la care credinciosul grabit renunța cu nonsalanta dimineata nu este la mâncare, nu la aranjare, nu la cafea sau la alte aspecte secundare, ci la rugaciune.

Biserica lui Cristos nu se mai roaga pentru ca oamenii responsabili de conducerea spirituala a poporului nu se mai roaga.

Cu o medie de 12 secunde de rugaciune pe zi, suntem victime sigure ale cotidianului furibund ce devoreaza fara mila caracterele private de rugaciune. A te sustrage de la o viata puternica si serioasa de rugaciune înseamnă a deveni o prada facila vulnerabila in fata oricărui atac spiritual.

Marii oameni ai lui Dumnezeu au fost oameni ai rugaciunii. Toti oamenii care au scris istorie cu Dumnezeu au fost niste titani ai rugaciunii care au evitat pe cat posibil nonsensurile si nimicurile religioase.

Lipsa rugaciunii cauzeaza lipsa spiritualitatii crestine. Tozer este de părere ca “ritmul frenetic stabilit de liderii contemporani din Biserica, atenua cultivarea cunoasterii lui Dumnezeu. Biserica in general era prea ocupată cu activități frivole ca sa-L cunoasca pe Dumnezeu asa cum El merita sa fie cunoscut.” Tot acesta afirma ca “totul in viata unui crestin trebuie sa cedeze in fata cultivarii unei atitudini de singuratate si tăcere.

Am gânduri ciudate si surprinzător de inumane pentru ca nu am stat pe genunchi. Nu-mi mai iubesc semenul ca pe mine insumi pentru ca nu mă mai rog. Nu mai vorbesc despre Dumnezeu pentru ca nu I-am mai contemplat caracterul. Nu mai plâng pentru cei ce trec namantuiti in eternitate pentru ca Dumnezeu imi este străin. Nu mai citesc Biblia cu nesat pentru ca nu mai adulmec fiinta lui Dumnezeu. Totul incepe si se termina cu rugaciunea.

Omul se defineste pe sine in functie de căutarea prezentei manifestate a lui Dumnezeu, a Celuia dupa chipul si asemanarea Căruia a fost facut.

Sunt ceea ce sunt pe taram spiritual atat cat mă rog.

Ovidiu Petric

Sursa: www.baptist-tm.ro