Sufletul nu zboară cu burta plină – Nicolae Geantă

Nicolis Kazantzakis spune că niște vânători au prins în plasă un stol de porumbei. Degeaba s-au zbătut păsările să iasă… Mai mult, vânătorii au venit zi de zi și le aruncau grăunțe. Porumbeii se ghiftuiau disperați din hrana gratuită. Numai unul a protestat continuu.

N-a vrut să mănânce nicio firimitură. În timp ce confrații lui se îngrășau, se rotinjeau, porumbelul postitor slăbea văzând cu ochii. Și, într-o dimineață, când vânătorii au venit cu cuțitele să taie porumbeii, slăbuțul nemâncat a ieșit printr-un ochi de plasă și a zburat! Abstinența îl făcuse liber! Morala? Sufletul nu zboară cu burta plină!

“De ce nu mai e Anglia misionara ce a fost odată?”, a întrebat un pastor român colegii britanicii la o conferință în Albion. Și, un bătrânel s-aridicat în picioare, a scos un portofel și l-a fluturat în fața tuturor: “Când nu le-aveam pe astea, îl aveam pe Dumnezeu, acum avem portofele și pe Dumnezeu lipsă!

“Te-ai îngrășat, te-ai îngroșat, și te-ai lățit (Israele). Și ai zvârlit din picior!”, zice cartea Geneza (49:11). Cât a fost în nisipul pustiei poporul a fost smerit. Când a ajuns în verdele Canaanului a dat fuga la idoli!

Spuneam duminică bisericii că Dumnezeu ne trece prin sărăcie, foamete, eșec, durere sau boli ca să ne deschidă ochii. Atunci vedem frigul, auzim muzica stomacelor sărace, simțim ph-ul din lacrimile flămânzilor. “Sărăcia ne lărgește inima, foametea ne deschide aripile. (Când ai stomacul plin uiți de ele!). Așa că nu vă mai văitați că vă lipsește una, alta. Belșugul. Odată cu el veți putea goli sufletul!”

Mă întreb uimit în clipa asta: de ce nu mai misionează bisericile din România? Căci sincer, portofelele totuși nu prea sunt doldora… Dar burțile?

Prosperitatea? E hrană de la diavol… Ciuguleala zilnică din ea ne fură libertatea! Ferice de cel ce nu îngrașă firea. Sufletul lui va fi mereu cu aripile deschise!

Nicolae Geantă

Sursa: radiociresarii.ro