Cugetare despre viata

Adesea mă gândesc , cu câtă bucurie noi aÅŸteptăm ceva ca să se întâmple. Nici somnul nu se lipeÅŸte de om când este în aÅŸteptarea unui eveniment important. Åži când se întâmplă … atunci se întâmplă ! Åži atât?! ÃŽnsă nu observăm că de fiecare dată când se întâmplă ceea ce aÅŸteptăm noi de fapt ÅŸi …îmbătrânim. Mă gândesc … că nu suntem în stare să oprim timpul, care curge ca nisipul în clepsidră. 
Ultimul timp des mă gândesc, că va veni clipa despre care oamenii nu prea vor să vorbească, adică clipa morÅ£ii. Åži de fapt parcă n-ar trebui să mă gândesc la aÅŸa ceva , pentru că sunt încă tânăr, ÅŸi 35 de ani nu este vârsta la care trebuie să te gândeÅŸti la aÅŸa ceva, dar…nu poÅ£i opri gândurile care te năvălesc. Ce va fi cu mine când voi muri? Ce vor vedea ochii mei? ÃŽntunerec? Flacari de foc? Sau lumină ?Pentru mine este mai uÅŸor să îmi închipui niÅŸte flăcări de foc , pentru că aceasta am mai văzut, dar nu vreau în foc ! ÃŽntunerec? Dar la fel cunosc ce este întunerecul, dar nici acolo nu vreau.Lumina? Da , Lumina ! 

Este un proverb cunoscut de toÅ£i : ” Cum îţi aÅŸterni patul aÅŸa vei ÅŸi dormi” – Nu va fi cale întoarsă pentru mine dacă voi ajunge în întunerec sau în foc. Aici eu trebuie să hotărăsc totul , unde doresc să fiu. Aici ! Cât mai trăiesc, cât mai sunt în viaţă! Mâine poate nu voi fi , deci azi trebuie să fac o hotărâre ! Azi în fiecare zi ! Cât de bine este că avem un Mijlocitor pe Domnul Isus Hristos ! Aleg să fiu cu Tine Doamne azi nu ca ieri !

Vladimir