Mă numesc Stanislav. Vin dintr-o familie creștină, cel puțin așa cred părinții mei. Dragostea, stima și respectul lipseau în căminul nostru. Trăiam zile grele, în frică, fără speranță, cu îngrijorare pentru ziua de mâine. Tata după serviciu petrecea cu prietenii. Amețit de alcool, o bătea pe mama din diverse motive, neîntemeiate. Violența în familia noastră o vedeam practic în fiecare seară. Țin minte și acum cum ne trezeam pe la miezul nopții eu și sora mea. Eu aveam 10 ani și sora mea mai mică 7 ani. Eram în paturi la acea oră, dar ne trezeam de la strigătele tatălui, plângeam și-l rugam să se calmeze. Așa a fost aproape în fiecare seară. De atunci am prins ură pe tatăl meu și mi-am zis că mă voi răzbuna când voi crește mare pentru tot ce a făcut mamei.
Aveam un vis. Doream să devin fotbalist. Am început să-l realizez. Zi de zi mergeam la antrenamente, meciuri. O dată am fost invitat la un turneu de fotbal creștin organizat de bisericile din capitală. Tinerii care mă înconjurau nu erau tare buni la fotbal, însă era o atmosferă frumoasă între ei. Erau plini de viață, aveau ceea ce eu nu aveam și nu-mi puteam explica în ce constă bucuria lor. Răspunsul lor era că-L au pe Isus Hristos în inimile lor. Punctul culminant în viaţa mea a fost în toamna anului 2004, ziua când ochii mei s-au deschis şi am cunoscut cine este ISUS. Am înțeles că este FIUL LUI DUMNEZEU, că Şi-a dat viața ca eu să pot să trăiesc.
Un prieten pe care mi l-a trimis Dumnezeu în viața, care este și pastorul bisericii, Vitalie, mi-a explicat pașii pocăinței și s-a rugat pentru mine. După două săptămâni mi-am adus aminte de discuția noastră. L-am primit pe Hristos ca Domn și Mântuitor în inima mea. Tot ce am acum e dragostea lui Dumnezeu şi aceasta mă face să trăiesc ca să înainteze Evanghelia lui Hristos, să-L fac cunoscut altora.
Părinții mei au divorțat acum 17 ani. Ei locuiesc separat. Pe tata l-am iertat și în prezent am o relație bună cu el. La prima ocazie i-am spus despre dragostea lui Dumnezeu, că Dumnezeu m-a iertat și Și-a aratat dragostea Sa față de noi.
Biserica a devenit a doua familie în care mă regăsesc. Cu Hristos am dragoste, pace, bucurie, nădejde în ziua de mâine, libertate, iertare, împlinire, viaţă cu sens. Acum scopul meu e să-L cunosc pe Dumnezeu şi să fac voia Lui. Chemarea lui Dumnezeu pentru mine am înțeles-o. Dumnezeu vrea să-I pun la dispoziție potențialul, talentul meu pentru a vesti pocăința, credința în Hristos și facerea de ucenici.
Prin fotbal antrenez grupul de copii și adulți din satul Lăpușna. Studiem Cuvântul lui Dumnezeu. Sunt antrenor la FC Dacia Buiucani și unul din coordonatorii lucrării de fotbal în Republica Moldova. Prin fotbal, Ionuț și Valeriu L-au mărturisit prin apa botezului pe Isus ca Domn al vieții lor și sunt implicați în lucrare în biserica din localitate.
De asemenea, sunt profesor la Școala de Misiune – Precept Ministries Eurasia și ajut bisericile din țară în lucrarea cu studiu biblic, antrenamente, organizarea de campionate, cupe regionale, de tabere de vară cu fotbal, conferinţe, seminare. La fel, sunt student la nivelul I la Institutul de Studiu Biblic Inductiv din Moldova.
Mulțumesc mult învățătorilor ce au avut un impact mare în viața mea: Belibov Vitalie, Vasile Filat, Radu Blendarencu și mulți alții. Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Sursa: moldovacrestina.md
Ma bucur foarte mult cand aud the Domnul lucreaza si astazi la inima oamenilor si se intorc la El! God is Good!