Torah Copilariei Mele – Daniela Reghina Onu

Odată , în vis ,
se făcea că ţin în braţe ,
vechea Torah ,
din sinagoga,
copilăriei mele.
Bunicul meu
uitase pesemne,
că eram doar o fetiţă ,
cu ochii verzi
şi faţa pistruiată,
când îmi proptise
în braţe
Sulul Sfânt ,
într-o Zi,
la ieÅŸirea din Shabat .

Era atât de frumoasă
Torah mea !
Ca un cedru
din Templul lui Shlomo,
Şi ce maiestuoasă
ÃŽi era coroana !
Mi-am sprijinit fruntea
de ea,
iar în suflet
mi – au vibrat
atâtea ecouri ,
de regi , de viteji , de profeţi…
Glasurile unui neam,
glasurile unei lumi ,
răsfrânte într-Unul Singur !

Mai târziu ,
peste ani ,
nu în vis
dar în cel mai cumplit
ceas real,
faţă în Faţă ,
cu Jertfa Supremă,
privindu-L pe Fiul Tatălui
cum se stinge
cu Faţa schimonosită ,
de apriga durere,
ţintuit de lemnul famat …
Acolo, pe dealul pleÅŸuv,
Adevărul Suprem
în sfârşit mi S-a revelat :
între cei doi tâlhari ,
condamnat,
nu atârna Yeshua…
Ci Torah copilăriei mele ,
tăcută şi supusă
în Marele Tanakh !

( Bucureşti , Decembrie – 2011; din volumul Paşi printre pietrele Sionului )

Sursa: otnielabattzion.wordpress.com