Crestini.com

David a răspuns lui Gad: ,,Sînt într’o mare strîmtoare! Oh! mai bine să cădem în mînile Domnului, căci îndurările Lui sînt nemărginite; dar să nu cad în mînile oamenilor!„

2 Samuel 24:14

Pasajul face parte dintr-o intamplare nefericita pentru David. Este spre sfarsitul carierei lui de militar si de imparat. [..] Se uita si vede biruintele care i le-a dat Domnul si faptul ca Israel a intrat in posesiunea acelor locuri si teritorii care sub Iosua au ramas necucerite pana in vremea lui David, cum este Ierusalimul. Dar, pe de alta parte, David este prins si de gandul acesta al unei mandrii pacatoase: „Cate biruinte am facut. Cat de mari sunt biruintele pe care le-am facut.” Si de aceea se gandeste: Oare n-ar fi bine sa cunosc numarul oamenilor de razboi din Israel, sa stim pe ce armata ne bazam in continuare, sa pastram regatul si sa stim pe ce armata ne-am bizuit de am ajuns unde am ajuns. Asa ca isi forteaza generalii si subalternii sa procedeze la numaratoarea lui Israel cu privire la oamenii de razboi. Au trebuit noua luni de zile ca oamenii lui David, sa calatoreasca in tot Israelul si sa faca aceasta numaratoare, acest recensamant.

Lucrul acesta n-a placut Domnului. L-a suparat pe Domnul si Domnul a trimis pe proorocul Sau, pe Gad, sa vorbeasca si sa-i spuna lui David: Biruintele care le-ai avut, le-ai avut datorita mie. Puterea cu care ai luptat impotriva dusmanilor tai ai datorat Mie, nu iscusimii tale. Toate lucrurile le datorezi Mie. Pentru ca ai facut lucrul tau ca sa ma manii, bazandu-te pe oamenii de razboi si nu pe puterea Mea, voi pune in fata ta trei lucruri, trei pedepse: sapte ani de foamete ori trei luni sa fugi din fata vrajmasilor tai cum fugeai odinioara din fata lui Saul sau trei zile de ciuma, de plaga in Israel. Si, David a ajuns la incurcatura, la stramtorare, asa cum va spune. De aceea, va vorbi cu proorocul Gad si va spune: Hai sa ne rurgam impreuna pentru ca sunt la mare stramtorare. Sapte ani de foamete este o stramtorare cumplita pentru regatul care abia a iesit din razboaie. Sa fug iarasi din fata vrajmasilor si regatul sa fie fara carma, acum cand trebuie stabilit mai bine? Nu este bine. Ciuma? Nu-i buna nici ciuma. Dar poate ca Domnul este bun si nu va face ca pedeapsa aceasta, plaga aceasta sa loveasca mult popor, macar ca atunci cand ingerul Domnului a trecut prin Israel, 70.000 de oameni au murit de ciuma. Aceasta se raspandeste repede. Nu este leac puternic impotriva ei. Si David are aceasta expresie, aceste cuvinte, in vers. 14 din 2 Samuel capitolul 24 care exprima o realitate care o experimentam si noi de foarte multe ori.

La vremuri de stramtorare – Nu este niciunul dintre noi care sa nu treaca prin timpuri, prin vremuri de stramtorare. Nu este niciunul dintre noi care sa nu se gaseasca intr-o situatie in care sa spuna: De aici nu mai pot sa ies. Stramtorarea este definita, frati si surori, ca un necaz foarte mare, un necaz din care dupa priceperea omeneasca si dupa posibilitatile omenesti nu se vede iesire si oamenii spun: Pierim. Dar, CE PUTEM FACE DACA SUNTEM IN VREMURI DE STRAMTORARE? Ce-ai putea tu sa faci? Ce ne invata David in pasajul acesta ca a facut el ca sa iasa din aceasta stare care ameninta si viata lui si casa lui si regatul pe care abia l-a pus laolalta. Patru lucruri sunt invederate in versetul acesta si ne vom uita pe rand la fiecare si patru invataturi profunde.

Si anume:

Primul lucru – La vremuri de stramtorare, ca sa stii sa iesi din ele, primul lucru de care avem nevoie este sa admitem ca suntem la stramtorare. Cata vreme nu vezi ca ai probleme, nu poti sa lupti ca sa iesi din probleme. Nu cauti solutie. Nu cauti sfatul Domnului sau sfatul oamenilor. Nu cauti sa vezi ce s-ar putea face, incotro ai putea sa mergi, ce formula ai putea sa adopti. In Psalmul 107 avem probabil cea mai buna exemplificare a acestui fapt, a stramtorarilor prin care trec oamenii. Si in Psalmul 107 de patru ori, patru conditii diferite sunt prezentate in care oamenii au ajuns la marea stramtorare si iesirea din aceasta stramtorare a fost sa caute fata lui Dumnezeu.

Psalmul 107:4 – 4 Ei pribegeau prin pustie*, umblau** pe căi neumblate şi nu găseau nicio cetate unde să poată locui. 5 Sufereau de foame şi de sete; le tânjea sufletul în ei.

O forma de stramtorare este pustiul. Nu neaparat ca trebuie sa mergi prin desert, cum suntem noi in California si avem desert, sa mergi prin desert de aici pana in Arizona. Nu aceasta. Ci cand este vorba despre desert, este vorba de faptul ca nimic nu lucreaza langa tine. Totul este uscat. Totul este lipsit de viata. Totul este un pustiu. Te uiti in dreapta, nu este speranta. Te uiti in stanga, nu este speranta. Te uiti inainte sau inapoi, nu este speranta. Pustiul este uscat. Sufletul iti este insetat. Mintea nu mai gaseste formule de lucru si de foarte multe ori dintr-o astfel de stare oamenii merg mai jos intr-o situatie mai dificila. Intra in depresie si de multe ori se apuca si fac lucruri necugetate. Dar uitati ce spune versetul 6 –

Psalmul 107:6 – Atunci*, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor;

Deci stramtorarea, cum va spuneam mai inainte este un necaz foarte cumplit, foarte greu din care nu exista formula omeneasca de iesire. Deci, o forma de stramtorare este pustiul din jurul tau. Nimic nu mai lucreaza. Nimic nu se mai vede si sufletul tau devine tot mai amarat.

O a doua forma de stramtorare prezentata in Psalmul 107 este de la versetul 10 –

Psalmul 107:10 Cei ce şedeau* în întuneric şi în umbra morţii trăiau legaţi** în ticăloşie şi în fiare,11 pentru că se* răzvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentru că nesocotiseră sfatul** Celui Preaînalt.2 El le-a smerit inima prin suferinţă: au căzut, şi nimeni nu i-a* ajutat.

A doua forma de stramtorare poate sa fie necazul tau in loc sa vezi izbavirea lui Dumnezeu te afunzi intr-un necaz si mai mare prin dependenta de lucruri care te pot chinui prin lucruri care iti pot ruina viata , iti pot ruina familia, iti pot ruina sanatatea. Dar si in aceasta situatie, legat in fiare, prins in ghiarele faradelegii, prins in ghearele pacatului, prins in ghiarele bolii, a suferintei (asa cum spune aici, a neputintei). Uitati-va in versetul 13 – 3 Atunci*, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor. Deci, fie ca viata ta este un pustiufie ca te simti ca si legat, ferecat, in neputinta, izbavire exista. Dar nu prin formula omeneasca. Nu prin sfat omenesc.

A treia situatie de stramtorare prezentata in Psalmul 107 este de la versetul 17 –

17 Nebunii, prin* purtarea lor vinovată şi prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociţi. 18 Sufletul* lor se dezgustase de orice hrană şi erau lângă** porţile morţii.19 Atunci*, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor;

Cea de-a treia situatie e ca Dumnezeu sa ingaduie sa ajungi pana la portile locuintei mortilor. O sanatate precara. O sanatate sau o conditie de boala care omeneste si medical nu exista iesire. Nu exista scapare. Se intampla ca Dumnezeu sa ingaduie sa cobori pana la portile locuintei mortilor. O stramtorare cum nu se poate mai mare. Poate te afli in aceasta conditie de sanatate in care esti la portile locuintei mortilor. Insa multumiri fie aduse lui Dumnezeu ca Dumnezeu are o mana mare. El ajunge si pana la portile locuintei mortilor. A ajuns pana acolo cand l-a ridicat pe Iona si l-a adus inapoi pe mal si l-a invatat sa-L slujeasca. A ajuns si la mine, de acolo m-a ridicat Dumnezeu. Si Dumnezeu ajunge la fiecare dintre noi pentru ca din nou in vers. 19 spune Atunci*, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor;. Observati, a treia oara, aceeasi formula.

Si apoi este a patra conditie care o prezinta Psalmul 107 cu privire la strai de stramtorare si aceasta este de la versetul 25.

25 El a zis şi* a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării. 26 Se suiau spre ceruri, se coborau în adânc; sufletul* le era pierdut în faţa primejdiei. 27 Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat şi zadarnică le era toată iscusinţa. 28 Atunci*, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor. 29 A oprit* furtuna, a adus liniştea şi valurile s-au potolit. 30 Ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit şi Domnul i-a dus în limanul dorit.
Observati ce stramtorare. Iscusinta omeneasca nu mai ajuta. Ce poti sa faci in fata unui tsunami? In fata unui val puternic? In fata unui cutremur de pamant? In fata unui vulcan care izbucneste? Ce poti sa fac in fata unor situatii in care stramtorarea te dezorienteaza si nu mai gasesti nici o directie in care sa te duci? Pentru ca in orice directie ai merge este intuneric, este val, este furtuna si viata iti este amenintata. Formula este la fel in toate patru situatiile. Atunci*, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor. Slavit sa fie El. Frati si surori, daca vrem sa iesim din circumstantele in care ne gasim si care sunt ca o stramtorare, ca un necaz foarte mare- poate viata ta este un pustiu. Poate te simti legat, ferecat. Nu te mai poti misca. Poate sanatatea ta te-a coborat pana la portile locuintei mortilor. Sau orientarea ta in viata, conditia in care te afli nu te mai ajuta de loc pentru ca spune aici „zadarnica le era iscusinta”. Daca esti intr-o astfel de situatie, ca sa poti sa iesi dinea primul lucru este ca

1.Trebuie sa admiti situatia altfel nu se poate iesi din impas. Dimpotriva, te afunzi mai tare.

2.Trebuie sa vezi ca in viata ca sa rezolvi o problema in sensul sa scapi de ea, avem o alternativa. Alternativa este aceasta: Ori alergi la oameni si zadarnica le este iscusinta ori alergi la Domnul, la Dumnezeu. Si El are formula pentru toate lucrurile. Nu exista circumstanta in care sa nu ti se puna in fata aceasta alternativa. [….] Viata este o alternativa: ori la Domnul ori la oameni si Domnul ne sfatuieste- Veniti la Mine, voi toti cei truditi si impovarati si Eu va voi da odihna.

3. Viata pentru fiecare dintre noi trebuie sa fie o alegere personala.

Notite din primele 21 de minute, mai sunt aprox, 18 minute din mesaj.

Sursa: rodiagnusdei.wordpress.com