Crestini.com

Partea întâia
Stimaţi ascultători! Din inimă vă salut în scumpul şi sfântul Nume al Domnului Isus Hristos cu cuvântul apostolului Pavel:„Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt” ( 1Cor 15.10).

Pavel era un bărbat plin de râvnă pentru legea lui Moise. El a şezut la picioarele lui Gamaliel şi era convins de învăţătura fariseilor şi cărturarilor. Pentru el creştinii erau nişte călcători ai legii şi era pregătit să-i pedepsească, crezând că prin aceasta face o slujbă lui Dumnezeu. Totuşi, Domnul a văzut dorinţa lui adâncă de a-I sluji şi l-a întâlnit prin harul Său, atunci când Pavel mergea pe drumul Damascului. La impactul cu lumina supranaturală, el a căzut la pământ şi a auzit un glas, care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce mă prigoneşti?” Prin această trăire cu Isus Hristos cel înviat, viaţa lui a fost schimbată complet şi Pavel a devenit o unealtă aleasă pentru El.

În Vechiul Testament citim că Domnul a vorbit către Moise în Exod 33.19b: „Eu mă îndur de cine vreau să Mă îndur, şi am milă de cine vreau să am milă!” Moise a fost un om obişnuit, a fost căsătorit şi se îngrijea de lucrurile vieţii, ca şi orişicare altul. Dintr-o dată i s-a arătat Domnul într-o flacără de foc care ieşea din mijlocul unui rug. Moise s-a speriat. O frică de moarte l-a cuprins. Bine că această stare nu a ţinut prea mult. Dumnezeu i s-a arătat ca un foc mistuitor. Vocea Dumnezeului Atotputernic a vorbit cu el în limba lui maternă. Viaţa acestui bărbat a fost transformată pentru totdeauna. El nu mai putea fi acelaşi. Ce nu a putut realiza înţelepciunea egipteană, ce nu a putut face învăţătura despre Dumnezeu, a realizat pentru totdeauna o trăire directă, o întâlnire cu El.

Poate să zică cineva: „Aceasta a făcut Dumnezeu cu Moise, dar cu mine nu a făcut încă nimic”. Din acest motiv avem privirea Cuvântului, pentru ca fiecăruia să-i fie arătată calea unei trăiri cu Dumnezeu. În acest timp, cei mai mulţi se mulţumesc doar cu auzirea sau vorbirea despre ceea ce au trăit alţii cu Dumnezeu fără ca ei înşişi să caute o legătură personală cu Domnul. Prin multele relatări ale oamenilor din Vechiul şi Noul Testament, care au avut o trăire cu Dumnezeu, să ne fie arătat nouă drumul pe care trebuie să păşim pentru ca să avem parte de aceleaşi lucruri. Noi observăm că însuşi Dumnezeu a pus în inimă o dorinţă şi o cerere adâncă după El. După aceea a venit timpul în care această cerinţă a fost potolită.

Despre Moise este spus că a fost învăţat cu înţelepciunea egipteană. Despre Pavel am citit că a şezut la picioarele lui Gamaliel, dar amândoi au trăit ziua întâlnirii directe cu Domnul. Moise a văzut un foc care se afla într-un tufiş, iar după aceea a auzit vocea Domnului Dumnezeu cel Atotputernic, din acest foc. El s-a speriat şi şi-a scos încălţămintea căci în prezenţa Dumnezeului cel Sfânt, pământul pe care stătea era sfânt.

Şi Pavel L-a întâlnit pe acelaşi Domn şi a căzut la pământ. Moise şi Pavel nu L-au trăit pe Dumnezeu în biserică, ci sub cerul liber. Nu toţi oamenii care devin credincioşi aud vocea auzibilă a Domnului. Dar toţi cei ce vin la Isus Hristos sunt cuprinşi de Duhul Sfânt şi ascultă de vocea Cuvântului Său. Cuvântul lui Dumnezeu le devine aşa de viu, ca şi cum l-ar auzi pe Domnul vorbindu-le direct şi personal. Sub impresia dumnezeiască a vestirii, Îl lăsaţi pe Domnul să vă vorbească şi veniţi la o întâlnire cu El. Cum a fost deja zis înainte, trebuie să fie pusă în noi o dorinţă, ca să poată fi potolită. Un om sătul respinge şi cea mai bună mâncare; un om care nu are o sete respinge şi cea mai bună băutură. Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire căci ei vor fi săturaţi!

Este voia lui Dumnezeu ca oamenii din acest timp să fie smulşi din formalismul mort al creştinismului şi prin propovăduirea Evangheliei să fie transpuşi în prezenţa lui Dumnezeu şi să-L trăiască astfel pe Domnul, aşa cum găsim relatat aceasta în Sfânta Scriptură. Încă este acelaşi Dumnezeu pe care-L întâlnim în Vechiul şi Noul Testament.

Noul Testament a fost deja inclus în planul de mântuire al Vechiului Testament. Prorociile şi făgăduinţele care au fost date în Vechiul Testament se împlinesc în decursul Noului Testament, şi se mai împlinesc în decursul planului de mântuire. Dacă citim în Prooroci, în Psalmi, în cărţile lui Moise sau în Evanghelii, în faptele apostolilor şi în scrisori, întâlnim relatări şi trăiri care trezesc în noi o dorinţă mare de a veni în acelaşi fel în prezenţa lui Dumnezeu, pentru a-L trăi pe El şi puterea Lui aşa cum s-a întâmplat atunci. Isus Hristos este astăzi încă acelaşi. Dacă ne punem nădejdea în El şi suntem credincioşi Cuvântului Său, atunci El Îşi va împlini făgăduinţele. În timpurile Bibliei veneau un mare număr de oameni la El. Când au rămas câteva zile la El şi au vrut să plece flămânzi mai departe, Domnul a zis ucenicilor Săi: „Daţi-le de mâncare.” Isus nu ne trimite flămânzi, dimpotrivă, El porunceşte acelora pe care El i-a trimis şi cărora le-a încredinţat vestirea Cuvântului Său şi Evangheliei lui Isus Hristos: „Daţi-le voi să mănânce” (Matei 14.16; 15.36). Domnul nu i-a respins pe păcătoşi şi pe bolnavi, care veneau în gloate mari la El sau erau aduşi. Nu, El îi vindeca pe toţi. Pe nici unul nu l-a trimis la medic sau la pastor. Este scris: „Eu sunt Domnul, medicul tău” ( Exod 15.26) şi „El este Mântuitorul nostru”.

Isus Hristos vrea să se descopere fiecăruia personal din nou. Sfânta Scriptură nu este o carte istorică veche, ea conţine doar relatări care ne transpun în prezenţa lui Dumnezeu şi ne arată înaintea ochilor lucrarea Duhului Sfânt, pentru a observa din aceasta ce ne-a pregătit Dumnezeu nouă.

Stimaţi ascultători, scumpi prieteni, dragi fraţi şi surori! Domnul nu ne-a însărcinat să ţinem oamenilor cuvântări religioase. El ne-a poruncit să-L propovăduim pe El ca Acelaşi, care mântuieşte pe păcătoşi, eliberează pe cei legaţi, vindecă pe bolnavi, ca Acela care le zice oamenilor: „Veniţi toţi la Mine, cei trudiţi şi împovăraţi, şi eu vă voi da odihnă sufletelor voastre.” (Matei 11.28,29). El oferă tuturor harul Său.

Probabil zice unul sau celălalt: „Eu am încercat aceasta şi cealaltă, m-am dus la adunarea aceasta sau cealaltă, şi am fost dezamăgit” Astăzi merge chemarea la toţi, să vină la Isus Hristos. Cine se bizuie pe oameni, va fi dat de ruşine, dar Isus nu ne dezamăgeşte niciodată.

Cine vine la El cu încredere, va primi şi va trăi astăzi ceea ce au primit şi au trăit oamenii în trecut, cei care şi-au pus încrederea în Dumnezeu. Moise şi Saul au fost oameni obişnuiţi. Nimeni să nu se gândească că Dumnezeu le-a creat o prioritate. Este scris: „Dumnezeu nu este părtinitor (Fapte 10.34), şi “are milă de cine vrea să aibă milă şi se îndură de cine vrea să se îndure.” Noi zicem ca apostolul: „Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt”.

Să fie toţi cuprinşi de această propovăduire şi să aibă înclinarea corectă către Dumnezeu şi Cuvântul Său şi să nu mai socotească vina nici unui om sau unei biserici, ci să vină într-o rugăciune credincioasă la Domnul şi să-L trăiască în acelaşi fel cum s-a întâmplat în zilele Bibliei. Astăzi încă trăim în timpul harului, în care trăiau apostolii. Încă nu s-a schimbat nimic la Dumnezeu şi în Cuvântul lui Dumnezeu, la dragostea lui Dumnezeu, la puterea Lui, la îndurarea Lui şi la mila Lui. Cuvântul Lui şi făgăduinţele Lui sunt aceleaşi. Cine crede şi vine la El, are voie să-L trăiască astăzi în acelaşi fel şi să cânte cu poetul de cântări: „Şi eu sunt unul, care a găsit harul”. Să ne rugăm! Tată ceresc, Îţi mulţumesc Ţie din toată inima pentru Cuvântul Tău Sfânt. Eu Te rog, descoperă-Te fiecăruia personal într-un mod deosebit. Fie ca toţi să creadă acum Cuvântul Tău şi să se roage Ţie cu încredere. Salvează, vindecă, eliberează şi binecuvântează-i pe toţi. Eu Te rog în Numele lui Isus.
Amin.