Extrema dreaptă intră în parlamentul german – Eliza Vlădescu

După ziua de duminică, pieţele financiare din Europa, și nu numai, răsuflă încă o dată ușurate. Uniunea Creștin-Democrată, partidul politic din care face parte Angela Merkel, a avut un succes copleșitor la alegeri, asigurând totodată al patrulea mandat pentru cancelară. Astfel, lucrurile par stabile în Germania, cu excepţia unui vânt politic dinspre extrema dreaptă, care a reușit să răstoarne câteva scaune în Bundestag.

Titlurile presei germane variază, de la cele care vor să sublinieze faptul că starea de fond nu s-a schimbat, până la cele care, dimpotrivă, anunţă „prăbușirea marii coaliţii” care exista între principalele două partide, Uniunea Creștin-Democrată și Partidul Social Democrat, partid care nu a reușit să obţină decât 20% din voturi, un scor, deși așteptat, considerat rușinos, mai ales că lupta a fost dusă de președintele partidului, care este totodată președintele Parlamentului European. Alte titluri merg pe varianta șocantă, supralicitând victoria formaţiunii de extrema dreaptă Alternativă pentru Germania (AfD), care a obţinut 13,5% din voturi. Totodată ar fi prima dată după al Doilea Război Mondial când o formaţiune de extrema dreaptă este reprezentată în Bundestag.

Pe scurt, „în noul Bundestag vor intra şapte partide în loc de cinci. Concurenţa politică a devenit mult mai puternică. Prin scorul înregistrat, formaţiunea Alternativa pentru Germania (AfD) devine cea de-a treia putere în Bundestag. Un cutremur politic este, totuşi, exclus. Succesul populiştilor din AfD era de aşteptat, înfrângerea social-democraţilor – de asemenea. Ca variantă de guvernare rămâne o alianţă formată din uniunea conservatoare (negru), liberali (galben) şi ecologişti (verde). O constelaţie nouă-nouţă în jurul căreia se vor purta negocieri îndelungate”, scrie DW.

De ce Angela Merkel?

„Mutti”, sau „Mămica”, așa cum este poreclită Merkel, era singura opţiune cu adevărat relevantă pentru germanii care caută să consolideze democraţia urmând un plan politic pe termen lung, construind cărămidă cu cărămidă. Merkel a demonstrat că are experienţa și atitudinea necesare pentru a trece ţara cu brio peste diversele probleme ale ultimilor ani. Câștigarea celui de-al patrulea mandat de cancelar reprezintă o confirmare a accentului pus de Merkel pe stabilitatea și pe prosperitatea economică a Germaniei într-o perioadă cu adevărat revoluţionară în multe alte părţi ale lumii, crede Washington Post, și nu revoluţionară în sensul pozitiv.

Se poate spune că Merkel a câștigat pe reputaţia pe care și-a construit-o în toţi acești ani și nu a investit prea multe eforturi pentru a convinge electoratul în această campanie, apreciată în general drept vagă și plictisitoare. Merkel a candidat cu o platformă de incluziune socială, integrare a imigranţilor, vagi promisiuni de reducere a taxelor și creștere a investiţiilor și, în general, pe continuitate și constanţă politică. Aceste două trăsături s-au dovedit a fi caracteristici câștigătoare pentru cancelară pe termen lung, dar în același timp s-ar putea dovedi a fi neadaptate și obositoare.

Martin Schulz, președintele Partidului Social-Democrat, a preconizat într-o emisiune live că Merkel va fi cel mai mare perdant al acestor alegeri. O declaraţie ironică, dat fiind faptul că el s-a dovedit a fi cel mai mare perdant, dar întrucâtva adevărată. Într-un moment în care Schulz căpătase momentum, iar extrema dreaptă se arăta tot mai populară, în loc să răspundă curajos provocărilor politice pe care aceștia le-au ridicat, precum problema imigranţilor, Merkel a ales să ducă o campanie vagă, sentimentală, promiţând o ţară „în care vom trăi bine și fericiţi”, fără să dea detalii specifice despre ce înseamnă asta și cum se obţine. Astfel, partidul lui Merkel, deși câștigător, a avut cea mai slabă performanţă din 2009, ratând obiectivul de cel puţin 40% din voturi, pe care și-l propuse, și obţinând doar 32,5%. Iar asta într-o vreme în care economia este robustă, șomajul este redus și problema căsătoriilor gay a fost rezolvată cu puţin timp înainte de alegeri, prin legalizarea lor. Aceste lucruri, care ar fi trebuit să ajungă pentru o victorie ușoară, nu au fost îndeajuns pentru a face uitată atitudinea prea primitoare a cancelarei faţă de imigranţi.

Unii preferă să vadă partea plină a paharului, observând că, într-un timp în care populismul și frica de terorism au produs moștri politici, starea în Germania este totuși calmă și stabilă, rezultatele electorale reprezentând un adevărat certificat de sănătate mentală. Alţii însă văd aceste rezultate ca pe începutul unei despărţiri lente de Merkel.

De ce Alternativă pentru Germania?

Când a fost fondat, în 2013, Alternativa pentru Germania (AfD) se opunea salvargării ţărilor membre UE în prag de faliment, precum Grecia. Însă de atunci a devenit principalul partid „anti”, anti-imigranţi, anti-Schengen, anti-UE, anti-partide politice tradiţionale, scrie DW. Sondajele au sugerat că AfD a reușit să atragă simpatizanţi din toate partidele majore, pe lângă cei aflaţi deja la extrema dreaptă, pe baza unei dezamăgiri generale faţă de elita politică de la putere și pe același val populist care a dus la Brexit și la alegerea lui Donald Trump, în SUA. Acest lucru se observă ușor și din limbajul adoptat de partid și de simpatizanţii săi, similar cu cel folosit de Trump în campania sa electorală: „O vom da la o parte pe Merkel și vom da ţara înapoi oamenilor.”

Platforma politică prin care partidul a reușit să trimită 90 de naţionaliști în Bundestag include interzicerea finanţării externe a moscheilor, autorizarea statală a imamilor, interzicerea burqăi, respingerea ideii de centralizare a politicilor europene, renunţarea la euro și, până la urmă, ieșirea din Uniunea Europeană. De asemenea, se forţează o debarasare a Germaniei de vina păcatului Holocaustului și subminarea importanţei evenimentului în sine. Chiar și în timpul alegerilor, lideri ai grupării politice au cerut deportarea unui ministru de origine turcă, dar cetăţean german și au lăudat trupele SS din al Doilea Război Mondial.

Din acest motiv, observatorii se așteaptă cu îngrijorare ca intrarea AfD în Bundestag să afecteze negativ cultura dezbaterii în parlament, care s-a menţinut întotdeauna moderată. Naţionaliștii par gata să injecteze conflictul în tradiţia de consens a Bundestagului, în special pe probleme rasiste și naziste. Succesul AfD a venit ca un șoc pentru cei care credeau că ororile trecutului nazist al Germaniei au imunizat ţara în faţa naţionalismului dur. AfD a refuzat să se descotorosească de elementele sale xenofobe și antisemitice, iar ceea ce a făcut de când a intrat în viaţa politică, în 2013, sugerează că vom vedea din partea acestei formaţiuni un mix de perturbare și incompetenţă, explică dr. Constanze Stelzenmüller, de la Institutul Brookings, un think tank american. Rămâne de văzut cum vor alege să reacţioneze celelalte șase partide, dacă vor încerca să îi izoleze, să îi ignore sau îi vor aborda direct pe cei din AfD, în încercarea de a elimina atracţia mesajelor lor populiste. Va fi un test real pentru stabilitatea democraţiei în Germania.

Sursa: semneletimpului.ro