Malta a interzis terapia reparatorie pentru orientarea sexuală nedorită. În SUA se practică, deși cea mai mare asociație a psihiatrilor o pune sub semnul întrebării

Pe 7 decembrie 2016, Malta a devenit prima țară europeană al cărei parlament a aprobat – și încă prin unanimitate de voturi – o lege de interzicere a terapiei de (re)conversie a orientării sexuale. Psihologii care se vor implica la cererea unor pacienți în astfel de demersuri terapeutice, pe care parlamentul maltez le consideră „mincinoase și nocive”, riscă amendă de la 1.000 la 5.000 de euro sau cinci luni de închisoare.

Legea mai prevede posibilitatea schimbării de sex la o vârstă mai mică, începând de la 16 ani.

Site-ul pro-LGBT Gaystarnews.com informează că asociațiile malteze ale psihologilor, psihiatrilor și consilierilor pe probleme de familie „au aplaudat votarea legii” pe motiv că astfel de terapii ar respinge un grup de persoane , dând dovadă de „intoleranță față de diversitate”.

Cu toate că până în 2011 Malta nu avea legislație care să prevadă posibilitatea divorțului, această țară insulară a devenit de curând foarte progresistă, introducând legislația parteneriatului civil inclusiv pentru persoane de același sex. „Căsătoria” pentru persoane de același sex nu este încă legiferată în Malta, deși au existat tentative.

În SUA, care dă tonul în domeniul „drepturilor LGBT”, acest tip de terapii reparatorii la cerere nu este interzis, chiar dacă există voci care cer explicit aceasta. În 2000, Asociația Americană de Psihiatrie (APA) a publicat o poziție care afirmă următoarele:

Modalitățile psihoterapeutice de conversie sau „reparatorii” în privința homosexualității se bazează pe teorii de dezvoltare ale căror validitate științifică este chestionabilă. În plus, relatările întâmplătoare despre „vindecări” sunt contrabalansate de alte relatări similare care pretind că demersul ar fi nociv din punct de vedere psihologic. (…) Până la cercetări [mai riguroase, APA] recomandă ca standard etic al practicii ca specialiștii să se abțină de la încercarea de a schimba orientarea sexuală a persoanelor, având în minte primul principiu medical, acela de a nu face rău.

Riscurile potențiale ale terapiei reparative sunt mari, printre care depresie, anxietate și comportament auto-distructiv, deoarece poziționarea terapeutului de aceeași parte cu prejudiciile societății împotriva homosexualității pot consolida ura de sine pe care pacientul o experimentează.

În pofida recomandărilor de mai sus, în SUA există terapeuți și psihologi care oferă astfel de servicii la cerere persoanelor care sunt foarte motivate să își schimbe orientarea sexuală sau să scape de atracția pentru persoane de același sex. O parte dintre ei sunt organizați în Asociația Națională pentru Cercetarea și Terapia Homosexualității.

Pe site-ul peoplecanchange.org se găsește un sfat foarte bun:

Dacă îi spui unui terapeut: vreau să mă ajuţi să devin heterosexual, cel mai probabil va spune: este imposibil, sau ne-etic. Dacă îi spui: am nevoie să mă ajuţi să mă simt mai mult ca un bărbat şi mai conectat cu alţi bărbaţi, sau să mă ajuţi să-l iert pe tatăl meu, sau să scap de mama mea care mă sufocă, sau să mă eliberez de mânie, sau să înving dependența sexuală, sau să mă vindec de abuzul sexual…, orice terapeut ar trebui să fie capabil şi dispus să te ajute. Homosexualitatea este un simptom. Vindecă problema de bază, iar homosexualitatea se va rezolva de la sine.

Sursa: stiripentruviata.ro