FRAGIL

Cred că oamenii sunt cu atât mai fragili cu cât postează o imagine mai dură în afară. Pentru că, dacă ar fi siguri pe ei, ce nevoie ar mai avea să țină la distanță restul lumii? Cui ii e mai bine singur? Hristos a intenționat să trăim în colectivitate, să avem relații de calitate. Teama de eșec ne face să luăm diverse măști pentru a ascunde fragilitatea.

Nimic de obiectat fragilității, face parte din structura fiecărui om pentru o vreme. De dorit e să fie doar temporară, să găsești reurse să te ridici și să fii iar tare. Să nu te frângă orice vorbă, glumă sau privire întâmpinată. Să știi cine ești și să nu te oprească alte zvonuri despre tine. Pur și simplu să știi, dincolo de ceea ce simți.

Cei ce postează masca durității și a nepăsării peste sensibilitatea lor fragilă, ajung să plătească diferența dintre aparență și esență. E atunci când semenii reacționează dur durității, fără să bănuiască ce e dincolo de mască. Și atunci când se sparge un suflet, mii de cioburi rănesc pe toți cei ce ar încerca să îl adune iar într-un întreg. Iar intențiile bune aduc rezultate neprevăzute, și asta pentru că nimeni din exterior nu poate scăpa pe cineva de fragilitate.

E nevoie de curaj și de luptă. De asumarea înfrângerilor și ridicarea deasupra lor. Fiecare trebuie să își poarte luptele și să știe că biruința e a Domnului. Iar atunci când are nevoie de o mână de ajutor, să ceară! Puțini semeni vor reuși să treacă dincolo de ce exprimăm.

Sursa: tineri.betania.ro